Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SÂCÂIALĂ, SÂCÂIT, SÂCÂITOR, ÎNTEȚI, ȘICANĂ, ȘICANA, ȘICANAT, ȘICANATOR, ȚUHĂI, BÂZÂI, CETERA ... Mai multe din DEX...

SÂCÂI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SÂCÂÍ, sâcâi, vb. IV. 1. Tranz. A nu lăsa pe cineva în pace, a-l necăji întruna; a bate la cap, a enerva, a agasa; a cicăli. 2. Refl. (Rar) A se mișca mereu încoace și încolo; a se fâțâi. - Sâc + suf. -âi.

Sursa : DEX '98

 

SÂCÂÍ vb. 1. v. enerva. 2. v. șicana. 3. v. cicăli.

Sursa : sinonime

 

sâcâí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sâcâi, 3 sg. și pl. sâcâie, imperf. 3 sg. sâcâiá

Sursa : ortografic

 

A SÂCÂÍ sâcâi tranz. (persoane) A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a bate la cap. /<turc. sik

Sursa : NODEX

 

A SE SÂCÂÍ mă sâcâi intranz. rar A nu avea astâmpăr; a se suci; a se fâțâi. /<turc. sik

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SÂCÂI

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru SÂCÂI.

Ion Luca Caragiale - Calul dracului (Ion Luca Caragiale)

... iar a mormâit băiatul. - Mă, spune drept... dacă-l știi pe ăsta, să-ți spui altul. - Dă-i-nainte, babo, și nu mai mă sâcâi! - Apoi, atunci, tacă-ți fleanca ș-ascultă!... A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, bogați nevoie mare, putrezi de bogați; și se ...

 

Petre Ispirescu - Poveste țărănească

Petre Ispirescu - Poveste ţărănească Poveste țărănească de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise: - Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea mea, să-mi păziți mormântul, câte unul din voi. Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura și-și dete sufletul. Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea unui împărat, și cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. Feciori, carii știau ce glăsuie tatăl lor când îi ieși sufletul, se puse de pază în noaptea dintâi feciorul cel mai mare al împăratului. Pândi el ce pândi, și în puterea nopții, pe când și apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. Nici că e de gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă așa o nelegiuire, fără decât se luă cu dânsul la luptă. Și lupte-se, și lupte-se, până ce, când începu să cânte cocoșii, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SÂCÂI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru SÂCÂI.

SÂCÂIALĂ

... SÂCÂIÁLĂ , sâcâieli , s . f . Faptul de a sâcâi ; cicăleală . [ Pr . : - câ - ia - ] - Sâcâi

 

SÂCÂIT

... SÂCÂÍT , - Ă , sâcâiți , - te , adj . ( Rar ) Greu de mulțumit ; pisălog , cicălitor . - V. sâcâi

 

SÂCÂITOR

... SÂCÂITÓR , - OÁRE , sâcâitori , - oare , adj . Care sâcâie , care enervează ; enervant , supărător , agasant . [ Pr . : - câ - i - . - Var . : ( rar ) sâcâietór , - oáre adj . ] - Sâcâi

 

ÎNTEȚI

... se ) intensifica , a ( se ) încinge ^1 . 2. Tranz . ( Pop . ) A cuprinde cu violență , cu frecvență crescută . 3. Tranz . A sâcâi

 

ȘICANĂ

ȘICÁNĂ , șicane , s . f . 1. Acțiune prin care cineva sâcâie , agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite ; sâcâială fără motiv . 2. Obstacol ( de forme diferite ) montat pe circuitul unui fluid pentru a - i micșora viteza , pentru a - i imprima un drum ocolit sau pentru a - i uniformiza debitul , dându - i astfel posibilitatea să se răcească , să depună suspensiile pe care le poartă

 

ȘICANA

... ȘICANÁ , șicanez , vb . I . Tranz . A sâcâi

 

ȘICANAT

ȘICANÁT , - Ă , șicanați , - te , adj . ( Rar ) Căruia i se fac șicane ; sâcâit , necăjit de cineva pentru lucruri fără importanță . - V.

 

ȘICANATOR

ȘICANATÓR , - OÁRE , șicanatori , - oare , adj . ( Rar ) Care șicanează , căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic ; sâcâitor . - Șicana + suf . -

 

ȚUHĂI

... cineva încoace și încolo fără rost , a - l pune la munci grele ; a hărțui , a plictisi , a sâcâi

 

BÂZÂI

... zâzâi , a zumbăi . 2. Intranz . ( Mai ales despre copii ; fam . ) A plânge , a scânci . 3. Tranz . ( Fam . ) A sâcâi

 

CETERA

... din alt instrument muzical sau din gură . 2. Tranz . Fig . A bate pe cineva la cap ; a plictisi , a sâcâi

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...