|
|
||
Vezi și:BĂCIUI,
ERMITAJ,
PĂRĂSIT,
RETRAS,
SĂLBATIC,
SABAT,
SEPARATISM,
SINGURĂTATE,
SINGURATEC,
SOLITAR
... Mai multe din DEX...
SINGURATIC - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ** (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ** (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singurátec, -ă adj.] - Singur + suf. -atic.Sursa : DEX '98 Singuratic ≠ nesolitar, nesinguraticSursa : antonime SINGURÁTIC adj. v. singur, unic.Sursa : sinonime SINGURÁTIC adj., s. v. singular.Sursa : sinonime SINGURÁTIC s. v. solitar.Sursa : sinonime SINGURÁTIC adj. 1. v. retras. 2. v. răzleț. 3. v. dosnic.Sursa : sinonime singurátic adj. m., pl. singurátici; f. sg. singurátică, pl. singuráticeSursa : ortografic SINGURÁTI//C \~că (\~ci, \~ce) 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. /singur + suf. \~aticSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru SINGURATICRezultatele 1 - 10 din aproximativ 97 pentru SINGURATIC. Constantin Stamati - Stejarul singuratic ... Constantin Stamati - Stejarul singuratic Stejarul singuratic de Constantin Stamati Pe un șes neted, ce dezvelește Pajiște vie cu mii de flori, Pe care crește și înverzește Un stejar mândru mai pânâ ... Emil Gârleanu - Singuraticii Singuraticii de Emil Gârleanu Pe lacul luciu din grădina cu florile neclintite de nici o adiere, cu crengile nestrăbătute de nici un foșnet, pe lacul adormit că pare o uriașă lespede de cristal ce acoperă o altă grădină fermecată, lebăda — bărbatul rămas singur — trece ca o închipuire, alb ca zăpada, cu aripile ca două scoici de argint, cu gâtul lăsat între ele, subțire, ondulat ca toarta unei amfore. Pasărea plutește lin, și în ea parcă poartă, rătăcit, sufletul unei ființe duse de pe lume. Sus, pe bolta adâncă, stelele au pălit; în haosul albastru, luceafărul sclipește tainic, strălucitor, purtând parcă în văpaia lui viața tuturor lumilor cerești, a lumilor veșnic călătoare în necuprinsul firii. Și cum, jos, lebăda sidefează fața apei, sus, luceafărul luminează întinsul tăriei. Numai ei doi sunt pâlpâirile nopții acesteia, în care lumea pare adâncită într-un somn de moarte. Amândoi rătăcesc singuri, amândoi străjuiesc singurătatea, mistuindu-se în tăcere, mândri, deopotrivă de reci, deși unul, bulgăre de gheață, celălalt, pară de foc. Și se cunosc, se văd în fiecare seară, merg unul către altul și se-ntâlnesc: din înalt, luceafărul își coboară raza jos, în adâncul apei, unde ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ... Ştefan Octavian Iosif - Acolo Acolo de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Tu, singuratică și-albastră, Rătăcitoare-n infinit, La ce mă chemi necontenit, Acolo-n colțul de fereastră, Să te ador înmărmurit ?... Și spune-mi ce-nrudită vrajă Și ce îndepărtat mister Mă face pururi să te cer Deasupra capului de strajă, Stea singuratică pe Alexei Mateevici - Cântarea slavei Alexei Mateevici - Cântarea slavei Cântarea slavei de Alexei Mateevici Voi, munți singuratici, moșnegi cununați Cu stele în ceruri albastre, În leagănul vostru de codri păstrați În taină cântările voastre, Căci păsări sălbatice, cu ochii arzând Din tainica voastră dumbravă Se-nalță cu fală în sus, proslăvind Nespusa a Domnului slavă. * În voi își deșteaptă plânsorile lor Pădurile-n toamna târzie, Pe când le apucă al luptei fior Și-a vântului groază, mânie, Și mare vi-i jalea, când vânturi străbat Prin tainica voastră dumbravă, Dar vifori, furtuni și chiar frunze ce cad Vă cântă a Domnului slavă. * La voi m-a adus în cărările ei A zilelor soartă săracă, Pădurea cea mândră din ani mititei Mi-a fost și iubită și dragă; Cântarea frumoasă din codrii bătrâni Dă strunelor mele viață; Și mândre povești din strămoșii creștini Truditul meu suflet învață, -- Povești — de pe când oameni sfinți locuiau Prin tainica voastră dumbravă, Povești — de pe când ne-ncetat proslăveau Nespusa a Domnului slavă. * Din văile voastre, în largul cuprins, Privirea mea zboară departe Și-n mintea mirată răsare aprins Fiorul măririlor moarte... Un ... Ștefan Octavian Iosif - Tălăngi ... Retras de mâna unei ființe nevăzute... Apar din altă parte, sporind acum treptat, Și-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte, Iar piscul singuratic Alexandru Macedonski - Rondelul crinilor Alexandru Macedonski - Rondelul crinilor Rondelul crinilor de Alexandru Macedonski În crini e beția cea rară Sunt albi, delicați, subțiratici, -- Potirele lor au fanatici -- Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvăratici, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea Alexandru Macedonski - Valțul rozelor ... Alexandru Macedonski - Valţul rozelor Valțul rozelor de Alexandru Macedonski Pe verdea margine de șanț Creștea măceșul singuratic, Dar vântul serii nebunatic Pofti-ntr-o zi pe flori la danț. Întâi pătrunse printre foi, Și le vorbi cu voce lină, De dorul lui ... ... cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet alunecare lor. Veniți, o, șerpi târând prin ierburi ... Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine) Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine) Toamna de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Salutare, lemne triste, ce verzi, galbene-nnegriți, Frunzi ce, căzând risipite pe livezi, vă veșteziți! Salutare, voi frumoase zile ce ați mai rămas! În voi tânguirea firii urmează c-un slab, trist pas. Ea se cuvine durerii, mie-mi place s-o privesc; Singuratica cărare, uitat pășind, o citesc. A! să mai văz înc-o dată soarele îngălbenind, A cărui lumină slabă abia pătrunde sclipind La piciorul meu ce sună frunza, lemnul cel uscat, Întunericimea deasă în pădurea ce-am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica. Așa orizonul vieții gata fiind a lăsa, A lungilor mele zile nădejdea slabă plângând, Mă mai întorc înc-o dată și, nesățios cătând, Mă uit l-ale sale bunuri ce încă n-am întâlnit, Bunuri de la care soarta pân-acum m-a ... Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac) ... simțire, Nutrindu-mă cu lacrimi, cu trista suvenire A maicei ce-am iubit. Prin negura vieții zării eu o lumină : În drumu-mi singuratic, o fiică orfelină Trimise Providența. O ! Roua primăverii, ninsoarea afînată Nu poate fi ca dînsa, ca dînsa de curată !... Mi-am pus în ea credința ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINGURATICRezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru SINGURATIC. ... BĂCIUÍ , băciuiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) 1. A prepara brânzeturi . 2. Fig . A întârzia mult într - un loc ( izolat , singuratic ERMITÁJ , ermitaje , s . n . 1. ( Franțuzism ) Locuința unui eremit ; p . ext . loc retras . 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la țară . 3. Pavilion izolat în parcul unui ... oameni ) Lăsat singur ; abandonat . 2. ( Despre localități , ținuturi , case etc . ) Care a ajuns în stare de paragină , neîngrijit ( fiind nelocuit ) ; p . ext . izolat , singuratic ; nepopulat , pustiu . 3. ( Despre obiecte , obiceiuri etc . ) Care a încetat de a mai fi folosit , care nu se mai întrebuințează ; p ... ... RETRÁS , - Ă , retrași , - se , adj . ( Despre oameni ) Izolat , singur , singuratic ... poate stăpâni ; aprig , impulsiv , nestăpânit , nedomolit . 7. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care fuge de lume , care nu respectă conveniențele ( sociale ) ; ( om ) retras , izolat , singuratic , nesociabil , ursuz . III. Adj . 1. Care se manifestă cu deosebită intensitate , neobișnuit de puternic , violent , cumplit , aprig ; înfricoșător , de neînvins . 2. ( Despre mișcări sau corpuri ... ... a săptămânii , considerată zi de sărbătoare . 2. Adunare de vrăjitoare care , după credințele evului mediu , avea loc sâmbăta , la miezul nopții , într - un loc singuratic SEPARATÍSM s . n . Tendință de separare , de desprindere dintr - un grup social ( constituit ) ; izolare , atitudine ... SINGURĂTÁTE , singurătăți , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi singur ( 1 ) ; starea celui care trăiește singuratic ( 1 ) ; spec . izolare morală . 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar ; loc pustiu , lipsit de oameni ( și de animale ... ... SINGURÁTEC , - Ă - Ă adj . v . singuratic ... SOLITÁR , - Ă , solitari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se găsește singur ; izolat , singuratic . 2. S . n . Piatră prețioasă ( în special diamant de mare valoare ) montată singură la o bijuterie ( sau ieșind în evidență într - o montură dintr - un ... |
||