|
||
Cuvântul STRUCTURALISTĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: STRUCTURALIST Vezi și:STRUCTURALIST, GLOSEMATICĂ, IZOMORFISM ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului STRUCTURALISTĂ: STRUCTURALISTA.
STRUCTURALISTĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. STRUCTURALÍST, -Ă, structuraliști, -ste, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care aparține structuralismului, privitor la structuralism. 2. S.m. și f. Adept al structuralismului. - Din fr. structuraliste.Sursa : DEX '98 STRUCTURALÍST adj. v. structural.Sursa : sinonime structuralíst adj. m., s. m., pl. structuralíști; f. sg. structuralístă, pl. structuralísteSursa : ortografic STRUCTURALÍ//ST^1 \~stă (\~ști, \~ste) Care ține de structuralism; propriu structuralismului. Metodă \~stă. /Sursa : NODEX STRUCTURALÍ//ST^2 \~stă (\~ști, \~ste) m. și f. Adept al structuralismului. /Sursa : NODEX STRUCTURALÍST, -Ă adj. Referitor la structuralism, propriu structuralismului. // s.m. și f. Adept al structuralismului. [< fr. structuraliste].Sursa : neologisme STRUCTURALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al structuralismului. (< fr. structuraliste)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUCTURALISTĂRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru STRUCTURALISTĂ. STRUCTURALÍST , - Ă , structuraliști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține structuralismului , privitor la structuralism . 2. S . m . și f . Adept al GLOSEMÁTICĂ s . f . Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic , considerând limba ca un sistem de relații interne , ca obiect în IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă , cuvânt și propoziție sau |