Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: TOPIC

  Vezi și:TOPIC, EPIZEUXIS, HIPERBATĂ, TRANSPOZITIV ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului TOPICĂ: ȚOPICĂ, TOPICA, ȚOPICA.

 

TOPICĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

tópică (lingvistică, retorică) s. f., g.-d. art. tópicii; pl. tópici

Sursa : ortografic

 

TÓPI// \~ci f. 1) Ordine de aranjare a cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. 2) Compartiment al sintaxei sau al stilisticii care se ocupă cu studierea ordinii cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. [G.-D. topicii] /Topik

Sursa : NODEX

 

TÓPICĂ s.f. 1. Ordinea cuvintelor într-o propoziție sau a propozițiilor într-o frază. ** Parte a sintaxei care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (În retorica antică) Studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. [Cf. fr. topique, lat. topica, gr. topika].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TOPICĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru TOPICĂ.

TOPIC

TÓPIC , - Ă , topici , - ce , s . f . , s . n . , adj . I. S . f . 1. ( Lingv . ) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază . 2. ( La pl . ; în retorica antică ) Argumente de natură generală , aplicabile în toate cazurile analoage ; locuri comune . II. Adj . 1. Care aparține topicii ( I ) , privitor la topică . 2. ( Despre nume ) Care denumește locuri , localități . III. S . n . , adj . ( Medicament ) aplicat local ,

 

EPIZEUXIS

EPIZEÚXIS s . n . ( Lit . ) Reluare a unui cuvânt , fără o topică specifică . [ Pr . : - ze -

 

HIPERBATĂ

HIPERBÁTĂ , hiperbate , s . f . 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor , inversiune a topicii normale . 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui

 

TRANSPOZITIV

TRANSPOZITÍV , - Ă , transpozitivi , - e , adj . ( Despre limbi ) Care nu are o topică fixă , raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile