|
|
||
Vezi și:BOCET,
BOCI,
JALET,
VĂIERARE,
VĂITA,
VĂITARE,
VAIER
... Mai multe din DEX...
VAIET - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. VÁIET, vaiete, s.n. Strigăt, geamăt de durere, de jale, de suferință; plânset, vaier. - Din văita (derivat regresiv).Sursa : DEX '98 VÁIET s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaier, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un \~.)Sursa : sinonime váiet s. n., pl. váieteSursa : ortografic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru VAIETRezultatele 1 - 10 din aproximativ 77 pentru VAIET. Costache Conachi - Visul amoriului ... și dor m-au lovit. Un chip pururea la ochi-mi s-arătă împodobit Cu atîta frumusăță, încît nu-s de povestit. Plîngeam, suspinam cu vaiet, dar cine mă asculta, Căci sfînta dumnezăoaie zburasă și nu era. Dar iată o umbră neagră, în chip bărbătesc, urît, C-o luminiță în mînă ... ... la calească, Dar simte că rămâne-n urmă... Ar vrea să strige, s-o oprească, Dar răsuflarea i se curmă : Un gest în sus, un vaiet Ștefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2) ... cum suie Din nou diapazonul Și șuieră, și fluieră, și vuie, Și vâjâie, și hohotă, și geme Într-un amestec înfiorător De bocet, și de vaiet, și blesteme! Ah, ce frumos, ce potolită vreme, Ce veac senin fusese până ieri! Ai fi crezut că firea amăgită De visul cald al somnoroasei ... Alexandru Macedonski - Ocnele Ocnele de Alexandru Macedonski Guri deschise-n vârf de stâncă, galerii nemăsurate, Bolți al căror arc se pierde într-un haos neguros, Astfel se deschid sub munte ocnele înfricoșate, Cel de pentru vecinicie loc de muncă fioros! Aci fumurile lumii nu pot să se mai scoboare, Și nici vaiete, nici lacrimi nu pot să reurce-afar', Iar pe ceruri de-arde încă binefăcătorul soare, Pentru cei ce sunt năuntru strălucește în zadar! Scările în lungi spirale tremură ș-abia te poartă, Pasul ți se-mpleticește, spiritul e-ncremenit; De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește străbătând, pare că-ți zic, C-aci, una lângă alta, zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran, Și multiplele ciocane căror stânca le răspunde Cad p-al sării stei de piatră și recad c-un murmur van. Eu m-am coborât în ele plin de-a lor imensă taină Și ca într-un vis fantastic le- ... Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine. Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul ... Alexandru Vlahuță - Noapte de iarnă (Vlahuță) Alexandru Vlahuţă - Noapte de iarnă (Vlahuţă) Noapte de iarnă de Alexandru Vlahuță Publicată în Flacăra , an I, nr. 16, 4 februarie 1912 Vîntul șuieră în noapte, vaiete bocesc prin ramuri, Întețit omătu-n spulber bate zuruind în geamuri; Vălmășag de glasuri strigă prin văzduh. Eu, la căldură, Povestesc singurătății — luînd vorbelor măsură — Cît de mici și cît de albe-s mîinile iubitei mele, Și ce dulce mi-e robia cînd mă-nlănțuie cu ele. Și cum stau așa-n migala rimelor viclene, iată Că în liniștea odăii simt, ca o suflare-nceată, Lunecarea unei umbre... Un moșneag îmi stă-nainte; Zgriburit de frig spre mine tinde mîinile lui sfinte, Ca desprinse de pe cruce — mîini de trudă și-ndurare, Mîini ce poartă semnul jertfei și-al durerii seculare — Și-nțeleg, fără să-mi spuie, cine-i, și de ce-a venit... Ca un vinovat, privirea în pămînt mi-o plec smerit, Și-n tăcere-ascult cum ninsul picură topit în păru-i... Veche temniț-a minciunii, sub ce adevăr te nărui ! Tot e nou. Pe-o lume nouă mîndru soarele răsare. Preot săvîrșind o taină în altar moșneagul pare; Iară mîinile ... Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F Alexandru Vlahuţă - Unde ni sunt visătorii%3F Unde ni sunt visătorii? de Alexandru Vlahuță Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ... Cincinat Pavelescu - Geniul răului Cincinat Pavelescu - Geniul răului Geniul răului de Cincinat Pavelescu Proteu ascuns și nestatornic, dar lacom d-a-nghiți întruna, Țin toată lumea-ngenuncheată sub gestul meu poruncitor, Doar pentru mine unii luptă, și alții-nving, și alții mor, Și nici nu știu că pentru mine muncesc cu toții, -ntodeauna. Când vrunul mi se-mpotrivește și luptă-n zbuciumul pieirii... Eu îl zdrobesc. Să fie rege sau om ce iese din popor, E robul meu, ursit să piară, și-n clipele când îl dobor, Iau forma sacră-a datoriei, a banului sau a iubirii! În firea lui ce se revoltă, strecor al patimii venin, Căci ținta mea este măcelul și dușmăniile ce vin Să schimbe legea d-armonie și-n iad pământul să-l transforme. Și când din gloata unei lupte se-nalță vaiete, ușor, Eu re-mbrăcându-mă în haina primordialei mele forme, În aerul acrit de sânge mă schimb în corb Constantin Stamati - Însuși în singurătate ... Constantin Stamati - Însuşi în singurătate Însuși în singurătate de Constantin Stamati Însuși în singurătate, Strig, mă vaiet, cine-aude? Inima mea, ticăloasa, Mii de dureri o cuprinde. Moarte, a mea mângâiere, Ce zăbovești de nu vii, Să mă mântui de ... Constantin Stamati - Dorul de patrie Constantin Stamati - Dorul de patrie Dorul de patrie de Constantin Stamati Dedicat României Am fost și eu român, Dar m-am făcut păgân, Căci tânăr fiind, Bietul meu pământ, De tătari călcat, Ei sclav m-au luat. . . . . . . . De-acum numai moartea Să mă scape poate Din păgânătate. Doina veche a unui prizonier la tătari1 Bunului patriot și fumul țării sale i se pare dulce și mirositor...2 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul lac, În care ca plete albe Rădăcini de copaci zac, Peste dumbrava cerboaicei, Peste bârlogul ursoaicei, Peste-ăuîn codru de stejari Ce stau chiar niște străjari, Peste râpi întunecoase, Lăcaș aprigului hoț, A căruia frunte arsă Și a lui ucigaș glonț N-ar putea să mă-ngrozească, N-ar putea să mă ... Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului Codrul Cosminului de Dimitrie Bolintineanu I Vânturile negre, într-a lor turbare, Nu bat fața mării fără încetare; Iar tu, dragă țară, pace nu mai ai! Nu se șterse bine sângele pe plai Și alt râu de sânge mâine o să-l ude! Mâine, alte lupte! Alte doruri crude! Fiii tăi trec viața sub armele lor; Pruncii lor îi uită, părăsiți în dor! Iată, vântul luptei geme cu turbare! Un minut, o, țară, câtă dezmierdare! Crude au sa fie luptele ce vin! Dar nepieritoare fi-vor cel puțin; Ale tale lupte, splendide, sublime, Te-or scăpa de moarte pe viitorime! II — ,,Nu a geme numai și-a vărsa suspine E lăsat la inimi nobile, sublime! Plângerea purcede din suflet robit Unei vieți trândave ce l-a umilit! Cel brav nu s-abate când cel rău îl frânge, Ci cu arma-n mână se îmbată-n sânge." Astfel strigă Ștefan și cu bravii săi Pleacă cu urgie la Cosmin în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin; Între două măguri ei coboară lin. Soarele răsare; focul splendid luce, P-armele lor mândre cade și străluce. Liberă ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Biblie pentru VAIETRezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru VAIET. Iov Capitol 16 Iov 15 Iov Capitol 16 1 Iov a luat cuvîntul și a zis: 2 ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sînteți niște mîngîietori supărăcioși. 3 Cînd se vor sfîrși aceste vorbe în vînt? Și pentruce atîta supărare în răspunsurile tale? 4 Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V`aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi, 5 v`aș mîngîia cu gura, și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea? 6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s`alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează? 7 Dar acum, vai! El m`a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa! 8 M`ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuie în față. 9 Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10 Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se învierșunează cu toții după mine. 11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți, și mă aruncă în mînile celor răi. ... Iov Capitol 24 Iov 23 Iov Capitol 24 1 Pentruce nu păzește Cel Atotputernic vremurile de judecată, și dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă? 2 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, și le pasc; 3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei; 4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiți, silesc pe toți nenorociții din țară să se ascundă. 5 Și aceștia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineața la lucru să caute hrană, și în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor. 6 Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8 Îi pătrunde ploaia munților, și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9 Aceia smulg pe orfan dela țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10 Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și -s flămînzi; 11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le este sete; 12 în cetăți se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniți strigă... Și Dumnezeu nu ia seama la aceste mișelii! 13 Alții sînt vrăjmași ... Proverbele Capitol 23 Proverbele 22 Proverbele Capitol 23 1 Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: 2 pune-ți un cuțit în gît, dacă ești prea lacom. 3 Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înșelătoare. 4 Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta. 5 Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este; căci bogăția își face aripi, și, ca vulturul, își ia sborul spre ceruri. 6 Nu mînca pînea celui pismaș, și nu pofti mîncările lui alese, 7 căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. ,,Mănîncă și bea``, îți va zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8 Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, și cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute. 9 Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte. 10 Nu muta hotarul văduvei, și nu intra în ogorul orfanilor, 11 căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. 12 Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei. 13 Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă -l ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VAIETRezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VAIET. ... BÓCET , bocete , s . n . 1. Plâns zbuciumat , însoțit de vaiete , strigăte , tânguiri ; jalet , vaiet . 2. Lamentație improvizată , de obicei versificată și cântată pe o anumită melodie , care face parte din ritualul înmormântărilor ( la țară ) ; cântare de mort . - Boci + suf ... BOCÍ , bocesc , vb . IV . Intranz . și refl . A plânge tare ( cu vaiete și ... JÁLET , jalete , s . n . ( Rar ) Vaiet ... VĂIERÁRE , văierări , s . f . ( Reg . ) Faptul de a se văiera ; vaiet VĂITÁ , váit , vb . I . Refl . A scoate vaiete , a geme de durere , de jale ; a se tângui , a se lamenta , a se ... VĂITÁRE , văitări , s . f . Faptul de a ( se ) văita ; strigăt de suferință ; lamentare ; vaiet ... VÁIER , vaiere , s . n . Tânguire ( prelungă ) , vaiet |
||