Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:VLĂGUIT, MUIAT, OFILI, PRĂPĂDIT, REBEGIT, STĂTUT, TOPIT, VLĂGUITOR ... Mai multe din DEX...

VLĂGUI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. - Vlagă + suf. -ui.

Sursa : DEX '98

 

A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa

Sursa : antonime

 

VLĂGUÍ vb. 1. v. extenua. 2. v. moleși.

Sursa : sinonime

 

vlăguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vlăguiáscă

Sursa : ortografic

 

A VLĂGU//Í \~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. \~ui

Sursa : NODEX

 

A SE VLĂGU//Í mă \~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. \~ui

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VLĂGUI

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru VLĂGUI.

Ion Creangă - Amintiri din copilărie

Ion Creangă - Amintiri din copilărie Amintiri din Copilărie de Ion Creangă 1880 - 1881 Dedicație d-șoarei L.M. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă, ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VLĂGUI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru VLĂGUI.

VLĂGUIT

... VLĂGUÍT , - Ă , vlăguiți , - te , adj . Ostenit , istovit , sleit de puteri - V. vlăgui

 

MUIAT

MUIÁT^2 , - Ă , muiați , - te , adj . 1. Introdus într - un lichid , umezit , îmbibat cu lichid . 2. Cu hainele îmbibate cu apă ; plouat , stropit , udat . 3. Fig . Stors de puteri , lipsit de energic , moleșit , vlăguit . 4. ( Despre țesături sau obiecte de îmbrăcăminte ) Întrețesut cu fir de aur ; p . ext . ( despre oameni ) îmbrăcat cu astfel de haine ; îmbrăcat frumos , împodobit . 5. ( Fon . ; despre consoane ) Palatalizat . - MUIÁT^1 s . n . Muiere ^2 . - V.

 

OFILI

... pierde culoarea , prospețimea feței ; a se fana , a se trece ; a - și pierde puterea , vigoarea , a se vlăgui

 

PRĂPĂDIT

PRĂPĂDÍT , - Ă , prăpădiți , - te , adj . ( Despre obiecte , clădiri , bunuri etc . ) Care se află într - o stare mizerabilă , care este stricat , deteriorat , dărâmat , sărăcăcios ; ( despre ființe ) cu forțele fizice ( sau morale ) epuizate ; vlăguit , extenuat , sfârșit . V.

 

REBEGIT

REBEGÍT , - Ă , rebegiți , - te , adj . 1. Pătruns de frig , înghețat . 2. Stors de puteri , istovit , vlăguit . [ Var . : ( reg . ) răbegít , - ă

 

STĂTUT

STĂTÚT , - Ă , stătuți , - te , adj . 1. Care nu mai este proaspăt ( și a căpătat un miros , un gust sau un aspect neplăcut caracteristic ) ; clocit ; ( despre aer ) închis , stricat , viciat . 2. ( Înv . ) Istovit ,

 

TOPIT

TOPÍT^2 , - Ă , topiți , - te , adj . 1. ( Despre corpuri solide ) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii . 2. ( Despre plante textile ) Care s - a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile . 3. Fig . Slăbit , tras , consumat ; istovit , vlăguit , obosit . 4. Fig . Măcinat , descompus , dezagregat . TOPÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) topi . - V.

 

VLĂGUITOR

... adj . , s . m . și f . 1. Adj . Istovitor . 2. S . m . și f . Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într - o tăbăcărie . [ Pr . : - gu - i - ] - Vlăgui