Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCREDINȚAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru ÎNCREDINȚAT.

ÎNCREDINȚARE

... ÎNCREDINȚÁRE , încredințări , s . f . Acțiunea de a ( se ) încredința și rezultatul ei . V. încredința

 

ÎNCREDE

... pe sinceritatea cuiva ; a se bizui , a conta pe cineva sau pe ceva . 2. Tranz . ( Înv . și pop . ) A încredința

 

ÎNCREDINȚA

ÎNCREDINȚÁ , încredințez , vb . I . 1. Tranz . A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere . 2. Tranz . A confirma , a garanta cuiva ceva . 3. Tranz . și refl . recipr . ( Reg . ) A ( se ) logodi . - În +

 

ÎNSĂRCINA

... ÎNSĂRCINÁ , însărcinez , vb . I . Tranz . 1. A încredința

 

ASIGURA

... a pregăti ceva în mod sigur , durabil ; a garanta . 2. Tranz . A da cuiva garanții asupra unui lucru ; a încredința . 3. Tranz . și refl . A încheia un contract de asigurare a vieții , a unui bun . 4. Tranz . A ...

 

COMITENT

COMITÉNT , - Ă , comitenți , - te , s . m . și f . Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele

 

CONFIA

... CONFIÁ , confiez , vb . I . ( Rar ) 1. Tranz . A încredința cuiva ceva , a lăsa ceva în grija cuiva . 2. Refl . A se încrede în cineva ; a se destăinui . [ Pr ...

 

CONVINS

CONVÍNS , - Ă , convinși , - se , adj . Care a dobândit o convingere , care are convingerea că . . . ; încredințat ; ferm , hotărât . - V.

 

CREDE

CRÉDE , cred , vb . III . 1. Tranz . A fi încredințat sau convins de un fapt , de existența sau de adevărul unui lucru . 2. Intranz . A recunoaște dreptatea cuiva , a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva . 3. Tranz . A socoti , a fi de părere , a - și închipui , a i se părea . 4. Intranz . A avea încredere deplină în cineva sau în ceva ; a - și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva . 5. Intranz . A admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii ; p . ext . a avea o anumită credință

 

DEPONENT

DEPONÉNT^2 , - Ă , deponenți , - te s . m . și f . Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit ; depunător . DEPONÉNT^1 , - Ă , deponenți , - te , adj . ( În gramatica latină , despre verbe și forme verbale ) Cu formă pasivă și înțeles

 

DEPOZITA

... Tranz . A pune ceva în depozit ( 1 ) . 2. Tranz . A pune ceva la loc sigur ; a lăsa , a încredința

 

   Următoarele >>>