Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BIJUTERIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru BIJUTERIE.
DIAMANTICÁLE s . f . pl . ( Înv . ) Bijuterii împodobite cu diamante ; p . gener . bijuterii , pietre prețioase . [ Pr . : di -
BESACTEÁ , besactele , s . f . ( Înv . ) Cutioară ( de lemn ) frumos ornamentată , în care se păstrau bijuterii , obiecte de cusut , tutun etc . [ Var . : ( reg . ) besacté , besecteá s .
BIJUTIÉR , bijutieri , s . m . Persoană care face sau vinde bijuterii ; giuvaergiu . [ Pr . : - ti -
BRILIÁNT , briliante , s . n . 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii , folosit ca piatră prețioasă , montat în bijuterii . 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică . [ Pr . : - li -
... BRÓȘĂ , broșe , s . f . 1. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac , care se poartă prinsă de rochie , de haină etc . 2. Unealtă de așchiere cu tăișuri multiple , folosită la prelucrarea suprafeței ...
CORNALÍNĂ s . f . Varietate de agat semitransparentă , de culoare de la roșu - închis la roșu - trandafiriu , folosită ca piatră semiprețioasă la
CUARȚ , cuarțuri , s . n . Bioxid natural de siliciu , care se găsește în roci în stare neconsolidată ( ca nisip ) sau în formă de cristale hexagonale , transparente și incolore ( în stare pură ) sau diferit colorate ( când conțin și substanțe străine ) , utilizat în tehnică , în industria optică , în industria materialelor refractare , la bijuterii etc . [ Var . : cvarț s .
... GIUVAIÉR , giuvaiere ( giuvaieruri ) , s . n . Obiect de podoabă făcut ( cu artă ) din metal prețios ( și pietre scumpe ) ; bijuterie
GIUVAIERGÍU , giuvaiergii , s . m . Persoană care face sau vinde bijuterii ; bijutier . [ Pr . : - va - ier - . - Var . : juvaiergíu s .
GIUVAIERICÁLE s . f . pl . ( Pop . ) Bijuterii . [ Pr . : - va -