Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DECIZIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru DECIZIE.
... DECIZIONÁL , - Ă , decizionali , - e , adj . Care ia decizii ; de decizie
... DECIZIÚNE s . f . v . decizie
... INDECÍZIE , indecizii , s . f . Lipsă de decizie
JURISPRUDÉNȚĂ , jurisprudențe , s . f . 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într - un anumit domeniu ; spec . ansamblu de decizii ale unui tribunal ; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu . 2. Știința
... și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu determinările " socială " și " social - economică " ) Treaptă a dezvoltării istorice a societății , caracterizată printr - un nivel determinat al ...
... s . f . 1. Dispoziție ( orală sau scrisă ) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai ; ordin , decizie , hotărâre . 2. ( Înv . ) Comunicare de interes public , făcută de o autoritate comunală . 3. ( În religia creștină ; în sintagma ) Cele zece porunci = decalogul . 4. ( Înv . și ...
... SENTÍNȚĂ , sentințe , s . f . 1. Hotărâre , decizie
SOLÚȚIE , soluții , s . f . 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice ( dintre care una este de obicei lichidă ) dispersate la scară moleculară în diverse proporții . 2. Operație mintală care , analizând o pluralitate , o complexitate de elemente care se întrepătrund , rezolvă o dificultate , o problemă teoretică sau practică ; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate ; mod de a rezolva o dificultate , o problemă . 3. ( În sintagma ) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității ; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue . [ Var . : ( înv . ) soluțiúne s .
TERGIVERSÁ , tergiversez , vb . I . Tranz . A amâna rezolvarea unei chestiuni , luarea unei decizii ; a
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de