Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREGĂTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru DREGĂTOR.

DREGĂTORESC

... DREGĂTORÉSC , - EÁSCĂ , dregătorești , adj . Care aparține dregătorului sau dregătoriei , privitor la dregători sau la dregătorie . - Dregător

 

DREGĂTORIE

... DREGĂTORÍE , dregătorii , s . f . Demnitatea , funcția de dregător . [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătoríe s . f . ] - Dregător

 

CUPAR

... CUPÁR , cupari , s . m . Dregător domnesc , în evul mediu , în Moldova , care avea funcția de ajutor al paharnicului ; titlu purtat de acest dregător

 

SLUGER

... SLÚGER , slugeri , s . m . Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei ( rangul și atribuțiile variind de la o epocă la ...

 

UȘER

... UȘÉR , ușeri , s . m . ( În evul mediu ) Dregător de curte în Moldova , care avea sarcina de a primi solii și de a - i introduce la domn ; funcție ocupată de ...

 

ANAFORA

... ANAFORÁ , anaforale , s . f . ( În Moldova și în Țara Românească , în sec . XVIII - XIX ) 1. Raport scris adresat domnitorului ( de către un mare dregător

 

APROD

... APRÓD , aprozi , s . m . 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească , cu atribuții ( administrative , fiscale , juridice ) variate . 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească . 3. Slujbaș ...

 

ARMAȘ

... ARMÁȘ , armași , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a ...

 

BAN

... BAN ^2 , bani , s . m . 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală . 2. ( Titlu și funcție de ) mare dregător în Țara Românească după sec . XV ; ( și în forma mare ban ) ( titlu purtat de ) boierul care guverna Banatul Severinului , apoi Oltenia . BAN ^1 , bani , s ...

 

BECER

... BECÉR , beceri , s . m . Vechi dregător

 

CEATĂ

CEÁTĂ , cete , s . f . 1. Grup ( neorganizat ) de oameni , adunați de obicei în vederea unui scop comun . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Grup de organizare specială , militară și fiscală , alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești ; pâlc ( 2 ) , stol ( 2 ) ; trupă înarmată și

 

   Următoarele >>>