Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TORTURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru TORTURĂ.

TORTURA

TORTURÁ , torturez , vb . I . Tranz . A supune ( pe cineva ) la chinuri fizice violente ; a schingiui ; p . ext . a supune ( pe cineva ) la chinuri morale ; a

 

TORTURARE

... TORTURÁRE , torturări , s . f . Acțiunea de a tortura și rezultatul ei ; tortură . - V. tortura

 

TORȚIONAR

TORȚIONÁR , - Ă , torționari , - e , adj . , s . m . ( Livr . ) 1. Adj . De tortură . 2. S . m . Persoană care torturează ; călău . [ Pr . : - ți -

 

CĂZNI

... CĂZNÍ , căznesc , vb . IV . 1. Refl . A se strădui din greu , a depune multă trudă . 2. Tranz . A tortura

 

CĂZNIT

CĂZNÍT , - Ă , căzniți , - te , adj . 1. Muncit , împilat , asuprit , torturat . 2. Făcut cu mult efort ( și fără prea mare

 

CAZNĂ

CÁZNĂ , cazne , s . f . 1. Tortură , supliciu , chin . 2. Asuprire , împilare , nedreptate . 3. Străduință , osteneală ,

 

CRUCE

CRÚCE , cruci , s . f . I. 1. Obiect format din două bucăți de lemn , de piatră , de metale prețioase etc . așezate perpendicular și simetric una peste alta și constituind simbolul credinței creștine . 2. Figură sau desen în formă de cruce ( I 1 ) , având diferite semnificații : într - o listă de nume de persoane arată că posesorul celui însemnat cu cruce a decedat ; înaintea unui cuvânt atestă vechimea mare a cuvântului respectiv ; în calendar marchează o zi de sărbătoare creștină ; peste un text indică semnul anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul Gheorghe " . 6. Nume dat la diverse obiecte sau părți ale unor obiecte , dispuse în formă de cruce ( I 1 ) . 7. Piesă de oțel , fontă , beton etc . pentru legarea a două conducte în prelungire , din care se despart două orificii laterale perpendiculare . 8. Instrument de tortură în antichitate , pe care osânditul îl purta adesea în spinare până la locul de execuție ...

 

INFERN

INFÉRN s . n . 1. Loc unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși , după moarte , supuse la chinuri veșnice ; iad , gheenă , tartar ; hades , orc . 2. Fig . Loc de dezordine și de confuzie ; viață plină de chinuri , mizerabilă ; situație chinuitoare , greu de suportat , tortură sufletească . [ Pl . și : ( rar ) infernuri ,

 

MARTIRIU

MARTÍRIU , martirii , s . n . Suferință , supliciu , tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale ; martiraj , martir ^

 

MARTIRIZA

... vb . I . Tranz . A supune pe cineva la un martiriu ; p . gener . a chinui , a maltrata , a tortura

 

MORTIFICA

... MORTIFICÁ , mortific , vb . I . Tranz . A supune la chinuri fizice sau morale ; a tortura

 

   Următoarele >>>