Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSOȚIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 211 pentru ÎNSOȚIT.
U ^2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) 1. Exclamație care exprimă surpriza , indignarea , regretul sau care constituie o avertizare ( asupra unui pericol ) . 2. ( Însoțit de " iu " ) Strigăt ( de voie bună ) care însoțește chiuiturile . 3. Cuvânt care imită urletul unor animale ( mai ales al lupului ) . - Onomatopee . U ^1 s . m . invar . A douăzeci și șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală închisă ^2 ( 8 ) , rotunjită ( 2 ) , din seria
... încet , șoptit ( și neclar ) ; a murmura , a mormăi . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acompania , a ( se ) însoți . 4. Refl . A se îmbina ; a se confunda , a se amesteca . 5. Refl . și tranz . ( Rar ) A ( se ...
ÎNSOȚITÓR , - OÁRE , însoțitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care însoțește , care
ȘAIDÁJ , șaidaje , s . n . Operație de alegere manuală a minereurilor , însoțită de spargerea acestora cu ciocanul de mână . [ Pr . : șa -
ȘERPÁȘ , șerpași , s . m . Persoană aparținând unor triburi din Nepal , nordul Indiei , etc . , care însoțește expedițiile din Himalaia și care cară
ȚARÍNĂ^2 , țarine , s . f . 1. Soția țarului . 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei ; persoană care purta acest titlu . ȚÁRINĂ^1 , țarini , s . f . 1. Câmp cultivat ; ogor , arătură . 2. ( Pop . ) Teritoriul unei comune ( cu pământ arabil , pășuni , păduri etc . ) . 3. ( Mai ales art . ) Numele unui dans popular în perechi , cu mișcări moderate , care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate ; melodie după care se execută acest dans . [ Var . : ( reg . ) țárnă , ( înv . ) țeárină s .
ȚOP interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură , o mișcare bruscă sau ( rar ) care sugerează o cădere . 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a
... A susține o melodie printr - un acompaniament muzical ( vocal sau instrumental ) ; a ține isonul . 2. A întovărăși , a însoți
ACOMPANIAMÉNT , acompaniamente , s . n . 1. Însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită . 2. Parte muzicală , instrumentală sau ochestrală , care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral . [ Pr . : - ni -
ALÁI , alaiuri , s . n . Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie , o persoană de seamă etc . ; paradă ,