Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLECTIVITATE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 83 pentru COLECTIVITATE.

AUTOHTONISM

AUTOHTONÍSM s . n . Ansamblu de trăsături autohtone ; p . ext . exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivități naționale . [ Pr : a - u - ] - Autohton + suf . -

 

AUTOIMPUNERE

... AUTOIMPÚNERE , autoimpuneri , s . f . Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie , în vederea unor lucrări locale de interes obștesc . [ Pr : a - u - ] - Auto ^1 - + impunere ( după ...

 

AVERE

AVÉRE , averi , s . f . Totalitatea bunurilor care se află în posesiunea unei colectivități sau a unui individ ; avut , avuție . V.

 

BENEFICIAR

... BENEFICIÁR , - Ă , beneficiari , - e , s . m . și f . Persoană , colectivitate

 

BISERICUȚĂ

BISERICÚȚĂ , bisericuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui biserică . 2. Fig . Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a - și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte . - Biserică + suf . -

 

CALAMITATE

... CALAMITÁTE , calamități , s . f . Nenorocire mare , dezastru care lovește o colectivitate

 

CALICIME

... CALICÍME s . f . Termen de dispreț pentru o colectivitate

 

CAUZĂ

... precedă și , în condiții determinate , provoacă apariția altui fenomen , denumit efect , căruia îi servește ca punct de plecare ; motiv . 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni și pentru a cărei apărare și punere în valoare se duce o luptă susținută . Cauza păcii . 3. ( Jur . ) Proces , pricină ...

 

COLECTIV

... Care rezultă din participarea , din activitatea mai multor persoane ( sau lucruri ) . 2. Care aparține tuturor ; comun , obștesc , social . 3. Care se referă la ideea de colectivitate

 

COLECTIVISM

COLECTIVÍSM s . n . Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități

 

CUIB

CUIB , cuiburi , s . n . 1. Culcuș făcut de păsări , de unele mamifere etc . pentru a se adăposti , pentru a depune ouăle , a cloci și a scoate pui . 2. Fig . Locuință , sălaș ; reședință . 3. Fig . ( Peior . ; urmat de determinări ) Loc ( ascuns ) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică , dușmănoasă intereselor unei colectivități . 4. ( În sintagma ) Cuibul albinelor = fagurii ocupați cu puiet și cu hrană , în care trăiește și se dezvoltă familia de albine . 5. Groapă mică făcută în pământ , în care se seamănă legume sau cereale . 6. Mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului , a borșului , a laptelui etc . 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>