Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPĂRTAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 55 pentru DEPĂRTAT.

ACELA

ACÉLA , ACÉEA , aceia , acelea , pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) 1. Pron . dem . ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor ) Cine e acela ? 2. Adj . dem . ( postpus ) Acel , acea . Omul acela . Casa aceea . [ Gen . - dat . sg . : aceluia , aceleia , gen . - dat . pl : acelora . - Var . : ( Înv . ) acél , acéa pron .

 

ADÂNCIME

ADÂNCÍME , adâncimi , s . f . 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc ; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei ; ( concr . ) parte adâncă , adâncită ; adânc , afunzime . 2. ( Concr . ) Loc ascuns , depărtat ; afund , afundătură , afundiș . 3. Fig . Tărie , forță , profunzime , intensitate . Sentiment de o mare adâncime . - Adânc + suf . -

 

AFELIU

AFÉLIU s . n . Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei

 

AFUNDAT

AFUNDÁT , - Ă , afundați , - te , adj . 1. Care a intrat adânc într - un lichid sau într - o materie moale , care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale . 2. ( Rar ) Foarte depărtat , abia

 

APOGEU

APOGÉU , apogee , s . n . 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen , a unei acțiuni etc . 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita

 

CĂLĂTORI

CĂLĂTORÍ , călătoresc , vb . IV . Intranz . A face un drum spre un loc ( mai ) depărtat ; a fi pe

 

CĂLĂTORIE

CĂLĂTORÍE , călătorii , s . f . Acțiunea de a călători ; drum pe care îl face cineva într - un loc ( mai

 

CEL

CEL , CEA , cei , cele , adj . dem . ( antepus ) , art . , adj . , pron . dem . I. Adj . dem . ( antepus ) ( Pop . ) ( Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe , în spațiu sau în timp , de vorbitor ) . Ia în brațe cea căldare . II. Art . , adj . 1. ( Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană , nearticulat ) Fruntea ta cea lată . Ștefan cel Mare . 2. ( Precedă un numeral ordinal sau cardinal ) Cele trei fete . Cel de - al treilea copac . 3. ( Urmat de " mai " formează superlativul relativ ) Cel mai bun . 4. ( Substantivează adjectivul pe care îl precedă ) Cel bogat . III. Pron . dem . 1. ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat , în spațiu sau timp , de vorbitor ) . Cel de dincolo . 2. Cel ce = care . [ Gen . - dat . sg . Celui , celei , gen . - dat . pl .

 

CELĂLALT

CÉLĂLALT , CEÁLALTĂ , ceilalți , celelalte , pron . dem . 1. Cel mai depărtat dintre amândoi , al doilea ; ălălalt , aialaltă . 2. ( La pl . ) Toți cei care sunt de față sau care pot fi luați în considerație , afară de cel sau cei amintiți în mod special sau scoși din

 

CELA

CÉLA , CÉEA , ceia , celea . pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) . 1. Pron . dem . ( Pop . ) ( Indică o ființă sau un lucru mai depărtat , în spațiu sau în timp , de subiectul vorbitor ) Acela . 2. Adj . dem . ( postpus ) ( Pop . ) Acela . Omul cela . Femeia ceea . [ Gen . - dat . sg . celuia , celeia , gen . - dat . pl . celora ) Din acela , aceea ( cu afereza lui

 

CENTRIFUG

CENTRIFÚG , - Ă , centrifugi , - ge , adj . , s . f . 1. Adj . Care tinde să se depărteze de centru ; centrifugal . 2. S . f . Aparat pentru separarea componenților cu densități diferite dintr - un amestec lichid eterogen cu ajutorul forței

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>