Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXPEDIA

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru EXPEDIA.

GROP

GROP , gropuri , s . n . Săculeț cu bani pecetluit , care se expediază prin

 

MESAGERIE

MESAGERÍE , mesagerii , s . f . 1. Oficiu , întreprindere , local de unde se expediază mărfurile sau ( în trecut ) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători . 2. Sistem de transport al mărfurilor sau ( în trecut ) al călătorilor , cu trenul , vaporul sau autocamionul , organizat de o mesagerie (

 

POȘTĂ

PÓȘTĂ^2 s . f . v . poștie ^1 . PÓȘTĂ^1 , poște , s . f . I. 1. Instituție publică care asigură primirea , transportul și distribuirea scrisorilor , a telegramelor , a mandatelor poștale și a coletelor ; local în care se află această instituție . 2. Corespondența primită , expediată sau distribuită în aceeași zi sau într - o perioadă dată . 3. Serviciu de transport pentru călători ( și corespondență ) , cu diligența , folosit înainte de introducerea căilor ferate ; vehicul folosit de acest serviciu ; diligență , poștalion . 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut , egală cu aproximativ 20 km ; p . gener . ( fam . ) distanță ( mare ) nedeterminată . II. ( Pop . ) Bucată de hârtie unsă cu grăsime , care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a - l speria . III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei . [ Var . : ( înv . ) póstă , ( reg . ) póștie s .

 

RECIPISĂ

RECIPÍSĂ , recipise , s . f . Dovadă sau adeverință oficială ( detașată dintr - un carnet special ) prin care se confirmă primirea unor acte , telegrame , colete , bani etc . , destinate a fi expediate . - După fr . récepissé , germ .

 

REEXPEDIA

... REEXPEDIÁ , reexpediez , vb . I . Tranz . A trimite , a expedia

 

SMEȘ

SMEȘ , smeșuri , s . n . Lovitură de atac la tenis , prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere în terenul adversarului . [ Var . : smeci s .

 

TRIMIȚĂTOR

TRIMIȚĂTÓR , - OÁRE , trimițători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care trimite ceva ; spec . care expediază ceva prin poștă ; expeditor . - Trimite + suf . -

 

TRIMITE

... se producă , să se manifeste . 5. A dispune ca un obiect să fie dus , transportat , predat la o anumită destinație ; a expedia

 

VOLEU

VOLÉU^2 , voleuri , s . n . ( Rar ) Jaluzea , oblon . VOLÉU^1 , voleuri , s . n . ( Sport ) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă

 

<<< Anterioarele