Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN INTERACȚIUNE
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru IN INTERACȚIUNE.
HADRÓN , hadroni , s . m . ( Fiz . ) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte
IGIÉNĂ s . f . 1. Ramură a medicinii care elaborează normele de apărare a sănătății oamenilor și formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependenței și interacțiunii dintre om și mediul înconjurător , a condițiilor de trai , precum și a relațiilor sociale și de producție . 2. Ansamblu de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respectă pentru a - și păstra sănătatea . [ Pr . : - gi - e - . - Var . : higiénă s .
... INTERACȚIONÁ , interacționez , vb . I . Intranz . și refl . A fi în raport de interacțiune
INTERACȚIÚNE , interacțiuni , s . f . 1. Formă de legătură a obiectelor , a fenomenelor etc . , manifestată printr - o influențare , condiționare sau acțiune cauzală reciprocă . 2. ( Fiz . ) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri , sisteme fizice , fenomene
MAGNETOÓPTIC , - Ă , magnetooptici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice . 2. Adj . De magnetooptică ( 1 ) . [ Pr . : - to -
ÓPTIC , - Ă , optice , - ce s . f . , adj . I. 1. S . f . Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii , a emisiei și absorbției ei , cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc . 2. Fig . Fel , mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele ; concepție , punct de vedere . II. Adj . 1. Care se bazează pe lumină , care ține de fenomenele luminii sau de senzațiile vizuale , privitor la astfel de fenomene și de senzații ; care aparține obiectului de studiu al opticii ( I 1 ) . 2. Care ține de vedere sau de organele de simț ale
PSIHOTRÓNIC , psihotronici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină biofizică care studiază interacțiunile psihice la distanță . 2. Adj . De psihotronică (
REACTÓR , reactoare , s . n . 1. Aparat propulsor cu o cameră de ardere la care propulsia se realizează prin interacțiunea mecanică dintre gazele rezultate din acțiunea arderii unui combustibil în această cameră și pereții recipientului prin care se evacuează aceste gaze . 2. ( În sintagma ) Reactor nuclear = instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele , printr - o reacție în lanț controlată , cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate . 3. Aparat industrial sau de laborator în care se produce o reacție chimică . 4. Bobină electrică sau condensator electric folosite ca sisteme fizice care prezintă în principiu reactanța într - un circuit electric ; bobină cu reactanță . [ Pr . : re -
TERMOELECTRICITÁTE s . f . Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele termice și cele