|
||
Vezi și:CÂMP,
COAPTAȚIE,
CONTRACURENT,
DARWINISM,
DETERMINISM,
ECOLOGIE,
ELECTRICITATE,
ELECTRONIC,
EXPERIENȚĂ,
FORMĂ,
HADRON
... Mai multe din DEX...
INTERACȚIUNE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s.f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ** Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] - Din fr. interaction.Sursa : DEX '98 INTERACȚIÚNE s. f. influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. (< fr. interaction)Sursa : neoficial interacțiúne s. f. (sil. mf. -ter-) acțiuneSursa : ortografic INTERACȚIÚN//E \~i f. Acțiune reciprocă (dintre obiecte sau fenomene); influență mutuală. [Sil. in-ter-ac-ți-u-] /Sursa : NODEX INTERACȚIÚNE s.f. Influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. [Cf. fr. interaction].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERACȚIUNERezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru INTERACȚIUNE. CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . ) ... COAPTÁȚIE , coaptații , s . f . 1. ( Biol . ) Stare de interacțiune a organelor unui corp viu . 2. ( Med . ) Manevră chirurgicală sau ortopedică de a pune la loc fragmentele oaselor fracturate sau oasele ... ... CONTRACURÉNT , contracurenți , s . m . Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune DARWINÍSM s . n . Concepție evoluționistă , formulată de naturalistul englez Darwin , care explică originea și evoluția speciilor de animale și de plante prin transformarea treptată a altor specii care au trăit odinioară pe pământ , ca urmare a interacțiunii dintre variabilitate , ereditate , suprapopulație , lupta pentru existență și selecția DETERMINÍSM s . n . Teorie , concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte , prin condiționări și legități prin interacțiuni necesare și ECOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul interacțiunii dintre organisme și mediul lor de viață . [ Var . : oecologíe s . ELECTRICITÁTE s . f . 1. Una dintre proprietățile fizice fundamentale ale materiei , care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariția , de mișcarea și de interacțiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică . 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor ELECTRÓNIC , - Ă , electronici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține electronilor sau electronicii , privitor la electroni sau la electronică . 2. S . f . Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric , interacțiunea dintre aceste particule , producerea lor etc . , precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor EXPERIÉNȚĂ , experiențe , s . f . 1. Totalitatea cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social - istorice , al interacțiunii materiale dintre om și lumea exterioară . 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică , prin cercetarea fenomenelor din realitatea FÓRMĂ , forme , s . f . 1. ( Fil . : În corelație cu conținut ) Categorie care desemnează structura internă și externă a unui conținut , modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces . 2. Înfățișare , aspect ( extern ) , contur , siluetă . 3. ( Geogr . : în sintagma ) Formă de relief = neregularitate a suprafeței pământului , rezultat al interacțiunii agenților geografici interni și externi . 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a conținutului unei opere artistice . 5. Fel , chip , mod . 6. Mod de organizare , de conducere politică , socială etc . 7. Dispoziție de procedură ( care poate atrage anularea unui act sau a unei hotărâri judecătorești ) . 8. ( Lingv . ) Complex de sunete prin care se exprimă un sens ; aspectul exterior al unui cuvânt pentru a exprima o valoare sau o funcție gramaticală . 9. Vas , tipar , model care servește pentru a da unor materiale o anumită înfățișare , un anumit aspect HADRÓN , hadroni , s . m . ( Fiz . ) Particulă cu masă superioară sau egală cu protonul supusă unei interacțiuni electromagnetice și gravitaționale foarte Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |