Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTENȚIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 57 pentru INTENȚIE.

CUGET

... CÚGET , cugete , s . n . 1. Capacitate de a gândi ; gândire . 2. Gând , idee , părere . 3. Minte , intelect . 4. ( Înv . ) Intenție

 

DETENȚIUNE

DETENȚIÚNE , detențiuni , s . f . ( Jur . ) 1. Reținere a cuiva în stare de arest , pentru cercetări . 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată . 3. ( Rar ) Posedare , păstrare a unui bun , fără intenția de a deveni proprietarul lui . [ Pr . : - ți - u - . - Var . : deténție s .

 

DIVERSIUNE

DIVERSIÚNE , diversiuni , s . f . 1. Încercare de a schimba cursul unei acțiuni , de a abate ( prin crearea unor false probleme ) intențiile , gândurile , acțiunile sau planurile cuiva . 2. Acțiune politică întreprinsă cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale ale vieții publice . [ Pr . : - si -

 

FORȚA

FORȚÁ , forțez , vb . I . Tranz . 1. A determina cu forța pe cineva la ceva ; a sili , a constrânge , a obliga . 2. A mânui cu violență un mecanism , o închizătoare etc . , deteriorându - le din nepricepere , nerăbdare , intenții frauduloase etc . ; a sfărâma , a

 

GÂND

... închipuire , imaginație , fantezie ; inspirație . Gândul îl purta departe . 3. Loc considerat ca sediu al cugetării ; minte ; memorie . I - a ieșit din gând . 4. Intenție

 

GENOCID

GENOCÍD , genociduri , s . n . Crimă comisă cu intenția de a distruge un grup uman , național , etnic

 

GEST

... GEST , gesturi , s . n . 1. Mișcare a mâinii , a capului etc . care exprimă o idee , un sentiment , o intenție , înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii . 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop , de anumite interese , având o anumită semnificație ...

 

GLUMI

GLUMÍ , glumesc , vb . IV . Intranz . A spune glume ^1 ; a vorbi în glumă , fără intenții

 

GRABĂ

... GRÁBĂ s . f . Tendință , intenție , dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede ; iuțeală , viteză ( mare ) cu care se face ceva ...

 

HIPERURBANISM

HIPERURBANÍSM , hiperurbanisme , s . n . Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice , forme gramaticale , accentuări sau grafii necorecte , datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară ; formă care rezultă din acest

 

IMPEDIMENT

IMPEDIMÉNT , impedimente , s . n . Piedică , obstacol în calea realizării unei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>