Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LARINGE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru LARINGE.
FARINGOLARINGÍTĂ , faringolaringite , s . f . Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a
GÂTLÉJ , gâtlejuri , s . n . Partea interioară a gâtului ( 1 ) , cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea ; beregată , gâtiță , înghițitoare . - Gâlt ( înv . " gât " < sl . ) + suf . -
GLÓTĂ , glote , s . f . Porțiunea cea mai îngustă a laringelui , cuprinsă între cele două coarde
... În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = os mic în formă de potcoavă , așezat în partea anterioară și superioară a gâtului , între baza limbii și laringe
LARINGÁL , - Ă , laringali , - e , adj . ( Despre sunete ) Care se articulează în regiunea
LARINGECTOMÍE , laringectomii , s . f . ( Med . ) Incizie , extirpare a
LARINGÍTĂ , laringite , s . f . Boală care constă în inflamația ( mucoasei )
LARINGOFÓN , laringofoane , s . n . Microfon care se aplică pe gât , în dreptul laringelui , folosit mai ales în transmisiunile din tanc sau din
LARINGOLOGÍE s . f . Parte a medicinii care se ocupă cu studiul laringelui și al bolilor
LARINGOPATÍE , laringopatii , s . f . ( Med . ) Denumire generică pentru bolile
LARINGOSCÓP , laringoscoape , s . n . Instrument alcătuit dintr - o oglindă prevăzută cu coadă lungă , folosit la examinarea