Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MODEST
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru MODEST.
... NEPRETENȚIÓS , - OÁSĂ , nepretențioși , - oase , adj . Care este lipsit de pretenții ; modest
... Ticălos , mizerabil , păcătos . 2. Care este lipsit de valoare , de folos , de utilitate sau de însemnătate ; nefolositor , inutil . 3. ( Înv . ) , Vrednic de milă , mizerabil ; umil , modest
OBÓL , oboluri , ( 1 ) s . n . , oboli , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune ; p . gener . contribuție de orice natură . 2. S . m . Veche monedă grecească , egală cu a șasea parte dintr - o
... PLECÁT , - Ă , plecați , - te , adj . 1. Îndreptat în jos sau într - o parte ; încovoiat , curbat ; aplecat . 2. Supus , ascultător ; modest
PROST , PROÁSTĂ , proști , proaste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de inteligență , fără judecată , fără minte ; nătărău , nerod , tont , prostănac . 2. Adj . , s . m . și f . ( Înv . și pop . ) ( Persoană ) fără știință de carte ; ( om ) neînvățat , ignorant . 3. Adj . De condiție socială modestă , din popor , de jos , de rând . 4. Adj . Obișnuit , comun . 5. Adj . ( Adesea adverbial ) Care nu este așa cum trebuie ( din punct de vedere calitativ , funcțional etc . ) ; necorespunzător , nesatisfăcător . 6. Adj . Dăunător ;
... Lipsit de . . . , fără . . . 4. ( Despre surse de lumină ) Lipsit de intensitate ; slab . 5. ( Despre plante , vegetație ) Lipsit de vigoare , pipernicit , firav . 6. Lipsit de fast , modest
... de înțeles , de rezolvat . 3. Care este într - un singur plan ; care se întâmplă o singură dată . Contabilitate în partidă simplă . 4. Lipsit de podoabe , modest . 5. ( Despre oameni și manifestările lor ) Lipsit de rafinament , de afectare sau de prefăcătorie ; sincer , cinstit . 6. ( Precedând numele , înlocuiește un adverb ) Numai , doar ; nimic ...
SMERÉNIE s . f . Atitudine umilă , supusă , respectuoasă ; comportare modestă , plină de bună -
SMERÍ , smeresc , vb . IV . Refl . A avea o atitudine umilă , modestă , supusă , plină de
... SMERÍT , - Ă , smeriți , - te , adj . Umil , supus , respectuos ; modest
UMÍL , - Ă , umili , - e , adj . 1. Care are o atitudine modestă , de om simplu , sărac , fără pretenții ; care are o atitudine supusă , ascultătoare , smerită . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) Care arată , trădează , denotă pe omul umil ( 1 ) , caracteristic unui om