Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEAJUNS
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 24 pentru NEAJUNS.
... LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act ...
... NACAFÁ , nacafale , s . f . ( Înv . și reg . ) 1. Pretenție ; capriciu , toană . 2. Preocupare , pasiune . 3. Necaz , neajuns
... necazuri , s . n . 1. Stare a celui necăjit ; supărare , mâhnire , tristețe , amărăciune ; suferință . 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală ; neajuns
... PĂRĂSITÚRĂ , părăsituri , s . f . ( Pop . ) Ou de găină neajuns
... PERSECÚȚIE , persecuții , s . f . Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva , cu intenția de a - i provoca un rău , un neajuns
PERSECUTÁ , persecút , vb . I . Tranz . A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a - i pricinui un rău ; a prigoni , a asupri , a urgisi , a oropsi ; ( cu sens atenuat ) a provoca necazuri , neajunsuri ; a
... PERSECUTÁT , - Ă , persecutați , - te , adj . ( Despre oameni ) Urmărit sistematic ( și cu perseverență ) de cineva care vrea să - i provoace un neajuns
... PONÓS , ponoase , s . n . 1. ( Pop . ) Consecință neplăcută ; necaz , neajuns ; nemulțumire , supărare . A trage ponoasele . 2. ( Pop . ) Clevetire , defăimare ; injurie , calomnie , insultă . 3. ( Înv . și reg . ) Acuzare , învinuire ; pâră , protest ; ( concr . ) plângere , reclamație ...
... PRUDÉNT , - Ă , prudenți , - te , adj . Care se ferește de tot ce ar putea să - i producă un neajuns
... Neplăcut , dezagreabil . 5. Neconform cu părerile , cu gusturile cuiva . 6. Puternic , tare ; foarte . VI. S . n . 1. Ceea ce aduce nemulțumire ; neplăcere ; pricină de nefericire ; neajuns
STRIGÓI , - OÁIE , strigoi , - oaie , s . m . și f . ( În superstiții ) Sufletul unui om ( mort sau viu ) care s - ar transforma în timpul nopții într - un animal sau într - o apariție fantomatică , pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește ; p . ext . om născut într - o zodie nefavorabilă , care s - ar afla în legătură cu diavolul și s - ar ocupa cu vrăji și cu