Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RESPIRATOR

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 48 pentru RESPIRATOR.

CORNAJ

CORNÁJ s . n . 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii ( laringe , bronhii , trahee ) , îngustate din cauza unor leziuni , a unor infecții etc . 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la

 

DISPNEE

DISPNÉE s . f . Greutate în respirație datorită mai ales unor boli cardiace sau respiratorii ;

 

EFEDRINĂ

EFEDRÍNĂ s . f . Alcaloid solubil în alcool , în eter și în cloroform , ai cărui derivați , solubili în apă , se folosesc în special în tratamentul bolilor căilor

 

EPIGLOTĂ

EPIGLÓTĂ , epiglote , s . f . Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui , care astupă glota în momentul înghițirii , pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile

 

EUCALIPTOL

EUCALIPTÓL s . m . Substanță uleioasă obținută din frunzele de eucalipt , utilizată ca antiseptic al căilor respiratorii . [ Pr . : e -

 

EXPECTORA

EXPECTORÁ , expectorez , vb . I . Tranz . A elimina prin tuse , a da afară pe gură mucozitățile , flegma care se formează pe căile

 

FARINGE

FARÍNGE , faringe , s . n . ( Anat . ) Canal membranos și musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos , care pornește de la cavitatea bucală și sfârșește la esofag și care constituie locul de încrucișare a căilor respiratorii cu calea

 

FLEGMĂ

... FLÉGMĂ , flegme , s . f . 1. Mucozitate vâscoasă , purulentă , provenind din diferite părți ale aparatului respirator

 

HÂRÂI

HÂRÂÍ , h ? râi , vb . IV . 1. Intranz . ( Despre mecanisme stricate ; la pers . 3 ) A scoate un zgomot dogit . 2. Intranz . ( Despre organele respiratorii ; p . ext . despre persoane ) A scoate sunete aspre , de obicei din cauza unei boli ; a respira greu , a hârcâi . 3. Intranz . ( Despre câini ; la pers . 3 ) A mârâi . 4. Refl . recipr . A se certa , a se ciondăni . 5. Refl . ( Rar ) A se freca , a se lovi cu zgomot de ceva . - Hâr + suf . -

 

HÂRÂIT

HÂRÂÍT^2 , - Ă , hârâiți , - te , adj . 1. ( Despre glas , vorbire , sunete ) Care hârâie , hârâitor . 2. ( Despre mecanisme , obiecte etc . ) Stricat , hodorogit , uzat . - HÂRÂÍT^1 , hârâituri , s . n . Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul , de un mecanism stricat , de organele respiratorii bolnave etc . - V.

 

HEM

HEM , hemuri , s . n . Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari , de care se leagă un ion de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>