Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROM
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 72 pentru ROM.
ROMÂNÉȘTE adv . Ca românii , în felul românilor ; în limba română . - Român + suf . -
ROMÂNCÚȚĂ , româncuțe , s . f . Diminutiv al lui româncă . - Româncă + suf . -
ROMĂNÍȚĂ s . f . v .
ROMÁN^2 , - Ă , romani , - e , s . m . și f . , adj . I. S . m . și f . 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie . 2. Locuitor al Romei . II. Adj . Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma , care se referă la Roma , care aparține Romei . ROMÁN^1 , romane , s . n . Specie a genului epic , de întindere mare , cu conținut complex , care se desfășoară de - a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje , presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei
ANAGNÓST , anagnoști , s . m . Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor , să copieze manuscrise etc . în Roma
ANTÍCVĂ s . f . Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe mormintele din vechea Romă . [ Var . : antícva s .
CAVALÉR , cavaleri , s . m . 1. ( În Roma antică ) Membru al ordinului ecvestru , inferior ordinului senatorial . 2. Titlu dat unei persoane dintr - un ordin cavaleresc , laic sau religios . 3. Titlu onorific conferit , în unele țări , posesorului anumitor decorații importante . 4. Persoană având titlul de cavaler ( 1 - 3 ) . 5. Călăreț . 6. ( Adesea adjectival ) Om plin de abnegație , generos și nobil ; om amabil , binevoitor , îndatoritor . 7. ( Pop . ) Tânăr necăsătorit , holtei ,
CENS s . n . 1. ( În Roma antică ) Recensământ al cetățenilor și al averii lor . Efectuat din cinci în cinci ani , pentru a servi ca bază în recrutare , la fixarea impozitelor , la exercitarea drepturilor politice etc . 2. ( În societatea feudală ) Rentă în bani sau în natură datorată seniorului de către posesorul pământului . 3. ( În unele țări ) Câtimea de impozit prevăzută de legile electorale necesară pentru acordarea dreptului de
CENTUMVÍR , centumviri , s . m . Membru al unui colegiu de judecători format dintr - o sută de magistrați care judecau afacerile civile în vechea
CENTÚRIE , centurii , s . f . 1. ( În armata romană ) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași ; ( în vechea organizare a armatei române ) subîmpărțire a cetei . 2. ( În vechea Romă ) Diviziune politică și administrativă formată dintr - o sută de
CÉNZOR , cenzori , s . m . 1. ( În Roma antică ) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice . 2. ( În unele state ) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator . 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi , a unei bănci etc . 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat ; persoană însărcinată cu cenzura (