Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRUNCHI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 103 pentru TRUNCHI.

TRUNCHIULEȚ

... TRUNCHIULÉȚ , trunchiulețe , s . n . Diminutiv al lui trunchi . - Trunchi

 

ULEI

... animală , minerală sau sintetică , insolubil în apă și mai ușor decât ea , folosit în alimentație , în industrie etc . ULÉI^1 , uleie , s . n . ( Reg . ) 1. Trunchi de copac scorburos , întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri . 2. Stup , știubei de albine ( făcut dintr - un trunchi

 

ȘOLD

ȘOLD , șolduri , s . n . Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă ; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu

 

ACONDROPLAZIE

ACONDROPLAZÍE s . f . Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor , în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului și ale

 

ALBURN

ALBÚRN , alburnuri , s . n . Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac , prin care trec apa și sărurile minerale ; albeț ,

 

ARBORE

... ÁRBORE , arbori , s . m . 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic , lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană ; copac ; p . restr . pom . 2. Organ de mașină care primește ...

 

AXILĂ

AXÍLĂ , axile , s . f . 1. ( Anat . ) Subsuoară . 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu

 

BILĂ

... BÍLĂ^3 , bile , s . f . Trunchi ( subțire ) , mai ales de brad , întrebuințat în construcții , la schele . BÍLĂ^2 , bile , s . f . Sferă ( de mici dimensiuni ) fabricată din diferite materiale și întrebuințată ...

 

BUCIUM

... BÚCIUM^2 , buciume , s . n . ( Pop . ) 1. Trunchi sau buștean ( de arbore ) ; spec . butuc de viță de vie . 2. Butuc ( al roții carului ) . - Et . nec . BÚCIUM^1 , buciume , s . n . Instrument muzical de ...

 

BULZ

BULZ , bulzi , s . m . 1. ( Pop . ) Cocoloș . 2. ( Tehn . ) Ansamblu de piese de cherestea obținute prin debitarea unui buștean și așezate astfel încât să reconstituie trunchiul . [ Pl . și : ( n . )

 

BUNCEAG

BUNCEÁG , bunceaguri , s . n . ( Reg . ) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute , crengi uscate și ierbărie . 2. Covor de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>