Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIMI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 73 pentru ULTIMI.
ANTEPENÚLTIM , - Ă , antepenultimi , - e , adj . Care ocupă locul al treilea , socotind de la ultimul ; înainte de
APȚIÁN , - Ă apțieni , - e , s . n . , adj . ( Geol . ) 1. S . n . Ultimul etaj al cretacicului inferior . 2. Adj . Care aparține apțianului ( 1 ) , privitor la apțian . [ Pr . : - ți -
ATÓM , atomi , s . m . 1. Cea mai mică parte dintr - un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv . 2. Corpuscul infinit de mic , indivizibil , considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al
AVANPREMIÉRĂ , avanpremiere , s . f . Spectacol dat ca ultimă repetiție în fața unui cerc de specialiști și invitați . [ Pr . : - mi -
CALD , - Ă , calzi , - de , adj . 1. Care se găsește la o temperatură relativ înaltă ( fără a fi fierbinte ) față de mediul ambiant sau corpul omenesc ; care dă senzația de căldură . 2. ( Despre zone , regiuni , țări etc . ) Cu temperatură constant ridicată în tot cursul anului . 3. Fig . Aprins , înfocat ; pătimaș , prietenos , afectuos . Cuvinte calde . Privire caldă . 4. Fig . ( Despre vești , știri , informații etc . ) De ultimă oră ,
... CITADÉLĂ , citadele , s . f . ( Adesea fig . ) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți , a unui oraș , care servea ca rezistență și ca ultim
CLĂTÍ , clătesc , vb . IV . I. Tranz . A curăța rufe , vase etc . , spălându - le ușor cu apă , a limpezi într - o ultimă apă curată ; a clătări . II. ( Inv . și pop . ) 1. Tranz . A clătina ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . A ( se ) zgudui , a ( se ) cutremura ; a ( se ) zdruncina . 3. Tranz . și refl . A ( se ) clătina . (
CODÁȘ , - Ă , codași , - e , s . m . și f . , adj . ( Persoană , grup de persoane , instituție etc . ) care a rămas în urmă , se află printre ultimii în muncă , la învățătură , într - o competiție sportivă etc . - Coadă + suf . -
CONCLÚZIE , concluzii , s . f . 1. Încheiere a unui șir de judecăți ; gândire dedusă dintr - o serie de argumente sau constatări . 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere , care cuprinde rezultatele finale . 3. ( Mat . ) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației . 4. ( Jur . ; la pl . ) Expunerile părților și ale procurorului într - un
COPITÁT , copitate , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere erbivore , având ultimele falange acoperite cu copite ; ( și la sing . ) animal care face parte din acest
CORN ^1 , ( I 1 , 6 ) coarne , ( I 4 , 5 , II ) cornuri , s . n . , ( I 3 , III ) corni , s . m . I. 1. ( La animalele cornute ) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor . 2. ( La sg . ) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele ^1 ( I 1 ) animalelor ( folosită pentru fabricarea unor obiecte ) . 3. ( Și în sintagma corn de vânătoare ) Instrument de suflat , folosit la vânătoare sau pentru chemări , semnalizări etc . 4. Obiect făcut din corn ^1 ( I 2 ) sau în formă de corn ^1 ( I 1 ) , în care se păstrează praful de pușcă , sarea etc . ; p . ext . conținutul acestui obiect . 5. Produs de panificație din făină albă , de mici dimensiuni și în formă de semilună . 6. ( La pl . ) Nume generic dat părților unor construcții , organe de mașini , unelte etc . în formă de corn ^1 ( I 1 ) . 7. ( La sg . ) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn ^1 ( I 1 ) . Corn uterin . 8. ( În sintagma ) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar , când are forma de seceră . 9. Compus : cornul - secarei sau corn - de - secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee ; pintenul secarei ( Claviceps purpurea ) ; boală provocată de această ciupercă și ...