Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ULTIMI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentru ULTIMI.
ÚLTIM , - Ă , ultimi , - e , adj . Care este cel din urmă ( dintr - o serie de elemente spațiale , temporale , valorice ) ; care se află la sfârșit , în urma unei serii . A sosit ultimul . Ultima
CUSTÓDE , custozi , s . m . 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri ( mobile ) . Custode de bibliotecă . 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină , în partea dreaptă sub ultimul rând , și repetată la începutul paginii următoare , pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor
FINÁL , - Ă , finali , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care reprezintă sfârșitul , încheierea , care marchează ultima fază ( a unei lucrări , a unui proces , a unei acțiuni , a unui eveniment etc . ) ; care se află în urmă , la sfârșit . 2. S . n . Încheiere , sfârșit al unei acțiuni . al unei întâmplări , al unei lucrări etc . 3. S . f . Ultima fază a unei competiții sportive , a unui concurs artistic , științific etc . cu caracter eliminatoriu . 4. Adj . ( Lingv . ; despre propoziții , complemente , conjuncții ) Care indică scopul ,
ÚLTIMO adv . ( Livr . și fam . ) În ultimul rând ; în ultimă instanță . - Cuv .
ÎNCHEIETÓR , - OÁRE , încheietori , subst . 1. S . m . ( În sintagma ) Încheietor de pluton = fruntaș , caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton . 2. S . f . Cheotoare ( la îmbrăcăminte ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu florile galbene , pătate cu cafeniu , rău mirositoare ( Sideritis
ȘES , ȘEÁSĂ , ( 1 ) șese , adj . , ( 2 , 3 ) șesuri , s . n . 1. Adj . ( Despre pământuri , regiuni ) Neted , întins ; plan . 2. S . n . Întindere vastă de pământ , fără diferențe ( mari ) de nivel , situată la mică altitudine ; câmpie ; suprafață plană de pământ situată într - o depresiune . 3. S . n . Parte a corpului animalelor , cuprinsă între ultima coastă și osul
AALENIÁN , - Ă , aalenieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior . 2. Adj . Care aparține aalenianului ( 1 ) , privitor la aalenian . [ Pr . : a - a - le - ni -
ACVITANIÁN , - Ă , acvitanieni , - e , subst . , adj . ( Geol . ) 1. Subst . Ultimul etaj al oligocenului , considerat și primul etaj al miocenului . 2. Adj . Care se referă la vârsta și la formațiile acvitanianului ( 1 ) , care aparține acvitanianului . [ Pr . : - ni -
ALBIÁN subst . , adj . 1. Subst . Primul etaj ( vârstă ) al cretacicului mijlociu , considerat ultimul etaj al cretacicului inferior . 2. Adj . Care se referă la vârsta și la formațiilor albianului ( 1 ) [ Pr . : - bi -
AMFIMÁCRU , amfimacri , s . m . Unitate ritmică formată din trei silabe , dintre care prima și ultima sunt lungi , iar cea din mijloc
ANTEPENÚLTIM , - Ă , antepenultimi , - e , adj . Care ocupă locul al treilea , socotind de la ultimul ; înainte de