Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPLINIT
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 136 pentru ÎNDEPLINIT.
POTÁBIL , - Ă , potabili , - e , adj . Care îndeplinește toate calitățile necesare pentru a putea fi băut ; bun de băut . Apă
PRACTICÁNT , - Ă , practicanți , - te , s . m . și f . Persoană care îndeplinește un stadiu de practică , lucrând ca începător într - un atelier , într - un birou , într - o întreprindere etc . ( pentru a se perfecționa într - o anumită profesie , prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni
PREOTEÁSĂ , preotese , s . f . 1. Soție de preot . 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale . [ Pr . : pre - o - ] - Preot + suf . -
PREPÓZIT , prepoziți , s . m . ( În ierarhia Bisericii catolice ) cleric de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă
PREPÚS^2 , - Ă , prepuși , - se , adj . , s . m . 1. Adj . Adăugat , pus înainte ; pus mai mare peste . . . 2. Adj . ( Pop . ) Bănuit , suspectat . 3. S . m . ( Jur . ) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane . - PREPÚS^1 , prepusuri , s . n . ( Pop . ) Bănuială , presupunere ; suspiciune . - V.
... PRESTÁ , prestez , vb . I . Tranz . A îndeplini
PRIDIDÍ , prididesc , vb . IV . ( Pop . ) 1. Tranz . și intranz . ( De obicei în construcții negative ) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt , să îndeplinească un lucru . 2. Tranz . A năpădi , a asalta , a copleși pe cineva cu ceva . 3. Tranz . A birui , a învinge într - o
PRIMĂRÍȚĂ , primărițe , s . f . 1. Soția primarului ; primăreasă . 2. Femeie care îndeplinește funcția de primar ( II ) ; primăreasă . - Primar + suf . -
PRÓBĂ , probe , s . f . 1. Confirmare a unui adevăr , dovedire ; dovadă , semn , mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva . 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute ; încercare ; verificare . 3. Repetiție ( făcută în vederea unei reprezentații artistice ) . 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice . 5. Obiect dintr - o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr - un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte ; eșantion , mostră 6. Pildă , exemplu ,
PROCEDÚRĂ , proceduri , s . f . 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție , de executare sau de alt organ de stat . 2. ( Livr . ) Procedeu ( 1 ) . 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii ( 1 ) . 4. ( Mai ales la pl . ) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor
PROTEÍNĂ , proteine , s . f . Substanță organică alcătuită din carbon , hidrogen , oxigen , azot , sulf etc . , care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale , îndeplinind în organism funcții variate