Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 208 pentru EV.
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .
MOȘNEÁN , moșneni , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) , Țăran liber , posesor în devălmășie al unei proprietăți de pământ moștenite de la un străbun comun ; moștean , răzeș . 2. ( Înv . ) Moștenitor , succesor . 3. ( Înv . și reg . )
MUCARÉR , mucareruri , s . n . ( În evul mediu , în Țară Românească și în Moldova ) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană . 2. Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii țărilor românești , începând din sec . XVII , pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea
MUMBAȘÍR , mumbașiri , s . m . ( În evul mediu , în Țară Românească și în Moldova ) Slujbaș însărcinat cu încasări și cu execuții fiscale . [ Var . : bumbașír s .
MUSCHÉTĂ , muschete , s . f . Armă de foc portativă din evul mediu , cu fitil , asemănătoare cu archebuza . [ Var . : muschét s .
MUSCHETÁR , muschetari , s . m . Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu ; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor
NEAM , neamuri , s . n . , adv . I. S . n . 1. Popor , națiune . 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță ; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva ( în raport cu acesta ) ; rudă . 3. ( Înv . și pop . ) Rând de oameni din aceeași generație ; generație . 4. ( La pl . ; în evul mediu ) Mulțime de boieri ; clasă boierească ; familie boierească ; descendenți ai unor boieri mari . 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune . 6. Specie , gen , varietate , fel , soi . II. Adv . ( Reg , și fam . ) Deloc , câtuși de puțin ,
NÉUMĂ , neume , s . f . Semn de notație muzicală fără portativ , folosit în evul mediu în cântarea
NIZÁM , nizamuri , ( I ) s . n . , nizami , ( II ) s . m . I. S . n . ( în evul mediu , în țările române ) . 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia . 2. Normă de lucru fixată printr - un regulament . II. S . m . Soldat turc în
OBÁDĂ , obezi , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care , împreunate , alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn ( la car , la căruță , la moară etc . ) ; p . gener . partea circulară a unei roți de lemn ( peste care se montează șina . 2. ( La pl . ) Instrument de tortură în evul mediu , alcătuit din două bucăți de lemn având fiecare câte o scobitură în formă de semicerc și care , închizându - se , imobilizau picioarele sau mâinile osândiților sau ale robilor ; p . ext . cătușe ,
OBORÓC , oboroace , s . n . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Danie . 2. Măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale , folosită în trecut . 3. Coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii . [ Var . : obróc s .