Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATITUDINE

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 367 pentru ATITUDINE.

DEPINDE

DEPÍNDE , depínd , vb . III . Intranz . 1. ( Despre lucruri , fapte , atitudini ) A fi legat cu necesitate de . . . , a fi în funcție de . . . , a atârna de . . . 2. ( Despre persoane , instituții , ținuturi etc . ) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva , a fi subordonat cuiva . [ Perf . s . depinséi , part .

 

DESOLIDARIZA

DESOLIDARIZÁ , desolidarizez , vb . I . Refl . A se despărți de ideile , de acțiunile , de atitudinile unor persoane sau ale unui grup de persoane ; a nu mai simți , a nu mai activa solidar cu cineva ; a rupe legăturile de solidaritate cu

 

DESPERAT

DESPERÁT , - Ă , desperați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Ajuns la desperare ; deznădăjduit . 2. ( Despre manifestări sau atitudini ) Care exprimă , care dovedesc desperare . 3. Care provoacă desperare ; care prezintă puține posiblități de scăpare ; periculos , grav . [ Var . : disperát , - ă

 

DETECTIVISM

... DETECTIVÍSM s . n . Aptitudine sau atitudine

 

DEVIAȚIONISM

... DEVIAȚIONÍSM s . n . Atitudine

 

DEZINVOLTURĂ

... DEZINVOLTÚRĂ s . f . ( Livr . ) Atitudine

 

DIONISIAC

... Sărbătorile ( sau serbările ) dionisiace ( și substantivat , f . pl . ) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos . 2. ( În artă și cultură ) Care are o atitudine

 

DIRECTIVĂ

DIRECTÍVĂ , directive , s . f . Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine , cu scopul de a îndruma , a orienta sau a determina activitatea , atitudinea , conduita

 

DISIDENȚĂ

... DISIDÉNȚĂ , disidențe , s . f . Atitudine

 

DISTANT

DISTÁNT , - Ă , distanți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți , care este rezervat ; ( despre atitudinea , manifestările oamenilor ) care exprimă , trădează pe omul

 

DIVERGENȚĂ

DIVERGÉNȚĂ , divergențe , s . f . 1. Deosebire , dezacord de păreri , de concepții , de atitudini ; p . ext . neînțelegere . 2. Proprietatea unor linii geometrice , unor raze și fascicule luminoase , unor sisteme optice etc . de a fi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>