Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru C

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 560 pentru C.

CĂPUIRE

CĂPUÍRE^2 , căpuiri , s . f . Operație prin care se turtește extremitatea liberă a corpului unui nit , pentru a forma al doilea cap ) . CĂPUÍRE^1 , căpuiri , s . f . Acțiunea de a căpui și rezultatul ei . - V.

 

CĂPUIT

CĂPUÍT , - Ă , căpuiți , - te , adj . ( Înv . și reg . ) Care are de toate , prevăzut cu tot ce - i trebuie ; încăpuit . - V.

 

CĂPUITOR

CĂPUITÓR , căpuitoare , s . n . Unealtă de fierărie cu care se execută căpuirea ^2 ; buterolă . [ Pr . : - pu -

 

CĂPUTA

CĂPUTÁ , căputez , vb . I . Tranz . A pune căpute noi la o încălțăminte uzată ; a

 

CĂPUTARE

CĂPUTÁRE , căputări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a căputa . - V.

 

CĂRA

CĂRÁ , car , vb . I . 1. Tranz . A duce ceva dintr - un loc în altul ; a transporta ( în cantități mari ) . 2. Refl . ( Rar ) A se duce dintr - un loc în

 

CĂRARE

CĂRÁRE , cărări , s . f . 1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul ; p . gener . drum . 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap . Lat .

 

CĂRAT

CĂRÁT s . n . 1. Acțiunea de a ( se ) căra ; transport de materiale ( în cantitate mare ) . 2. Timpul când se cară fânul sau

 

CĂRBUNAR

CĂRBUNÁR , cărbunari , s . m . 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn . 2. Persoană care vinde cărbuni . - Cărbune + suf . -

 

CĂRBUNE

CĂRBÚNE , cărbuni , s . m . I. 1. Rocă combustibilă amorfă , de culoare gălbuie , brună până la neagră , friabilă , formată prin îmbogățirea în carbon ( în lipsa oxigenului din aer ) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie . 2. Material combustibil de culoare neagră , ușor și sfărâmicios , rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului , folosit în siderurgie , drept combustibil etc . ; mangal . 3. Creion negru obținut dintr - un lemn de esență foarte moale , carbonizat , folosit la desen , crochiuri , schițe etc . II. 1. ( Med . ) Antrax . 2. ( Zool . ; în sintagma ) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor , în special a bovinelor , provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze . 3. ( La plante ) Tăciune . 4. ( Bot . ; reg . ; la pl . ) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază , lanceolate mai sus și flori negre - violacee ( Phyteuma spiciforma ) ; spinuță (

 

CĂRBUNOS

CĂRBUNÓS , - OÁSĂ , cărbunoși , - oase , adj . ( Despre roci sedimentare sau cristaline ) Care conține pulbere de cărbune ( II ) . - Cărbune + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>