|
|
||
Vezi și:CARBONIFER,
CĂRBUNAR,
CĂRBUNAȘ,
CĂRBUNOS,
CARBON,
CARBONIZA,
COCSOCHIMIE,
MANGAL,
PLUG,
TĂCIUNE
... Mai multe din DEX...
CĂRBUNE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CĂRBÚNE, cărbuni, s.m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie. ** Cărbune brun = cărbune de culoare brun-închis, compact, sticlos, casant. Cărbune activ = cărbune cu structură poroasă și cu mare capacitate de reținere prin adsorbție a gazelor, a vaporilor etc. Cărbune animal = material obținut prin calcinarea oaselor animale și folosit ca adsorbant pentru gaze și pentru substanțe colorante, ca dezinfectant stomacal, adsorbant intestinal etc. ** Cărbune alb = denumire dată cursurilor de apă cu căderi utilizabile pentru producerea de energie. 2. Material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal. * Expr. A se face cărbune = (despre alimente) a se arde. A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător. 3. Creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc. II. 1. (Med.) Antrax. 2. (Zool.; în sintagma) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor, în special a bovinelor, provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze. 3. (La plante) Tăciune. 4. (Bot.; reg.; la pl.) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee (Phyteuma spiciforma); spinuță (1). - Lat. carbo, -onis.Sursa : DEX '98 CĂRBÚNE s. v. rubin.Sursa : sinonime CĂRBÚNE s. 1. (GEOL.) (fig.) aur negru. (\~le este o rocă sedimentară.) 2. mangal. (\~le este folosit drept combustibil.) 3. v. tăciune. 4. (BOT.; Phyteuma vagneri) (reg.) baraboi, bănișor, spinuță. 5. v. antrax. 6. (FITOP.) tăciune. (Plantă atacată de \~.)Sursa : sinonime cărbúne s. m., pl. cărbúniSursa : ortografic CĂRBÚN//E \~i m. 1) Rocă sedimentară de culoare gălbuie sau brună până la neagră, folosită drept combustibil și ca materie primă în metalurgie și în industria chimică. \~ de pământ. \~ de piatră. 2) Lemn carbonizat. A stinge \~ii. 3) Bucată de lemn în stare incandescentă; jăratic. * A sta (ca) pe \~i a fi foarte nerăbdător. 4) Creion negru și foarte moale, folosit în pictură. 5) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, cauzată de o ciupercă parazită; tăciune. 6) Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; bubă-neagră. /<lat. carbo, \~onisSursa : NODEX cărbúne (-ni), s.m. - 1. Mangal, jar. - 2. Antrax, dalac. - 3. Rubin (roșu închis). - Mr. cărbuni, istr. cărbur(e). Lat. carb?nem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); cf. it. carbone, prov. carbó, fr. charbon, sp. carbón, port. carvăo. Cf. cărbunar. Der. cărbuna, s.f. (nume specific al caprei negre); cărbunicios, adj. (care conține cărbune); cărbunească, s.f. (dans tipic); cărbuna (var. încărbuna), vb . (a carboniza; a înnegri). Din rom. pare a veni gr. ????????.Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CĂRBUNERezultatele 1 - 10 din aproximativ 111 pentru CĂRBUNE. Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele ... și așchii, a securii pradă, Țăndări și găteje, doage răsturnate, Multe ciopliture Și sfărâmăture D-orice fel de lemne, mobile stricate, -- Un groscior cărbune, cât nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă ... căror stăpân Era un jupân Meșter spoitor, Care spre repaos capu-și rezemase Chiar pe lemnărie, și somnu-l furase. "Ce soartă te-așteaptă, sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine ... țeapăn! Ce mai bărbăție! Ce nume ți-ai face chiar în istorie! Gazetele toate tare-ar bucina! " Foile ca naiba astfel îi vorbea, Și bietul cărbune ce nu se gândea? Licurea acuma mereu de trufie Și de bucurie; N-apucă să zică fatalul său da , Și-ncepu să sară sub iutea ... Satul e-n pericol, și megieșia Toată se deșteaptă, Soarta-ntreag-a Troiei în spaimă așteaptă. Hei! acum veți zice Că-al nostru cărbune a cătat să fie Foarte mulțumit? Săracul pârlice! Plesnit în scânteie l-acea grozăvie, De tot împărțit, Cine-l mai cunoaște în focul Ion Luca Caragiale - Cum devine cineva revoluționar și om politic...%3F ... călare se repede spre Niță cu sabia ridicată să-i despintice capul. Niță s-apleacă în căruță, ia de la picioare un grunj mare de cărbune și plesnește drept în ochi pe jandarm, care, cu obrazul scăldat în sânge, se prăbușește de pe cal. Omul meu începe să râză cu hohot ... Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și ... Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari Petre Ispirescu - Înşir-te mărgăritari Înșir-te mărgăritari de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un fecior de boier mare, și după ce cutreierase țările, răzbătând prin toate unghiurile, se întorcea la moșia sa. Și trecând printr-o cânepiște, văzu trei fete ce munceau la cânepă. El își căuta de drum în treaba lui, fără să ia aminte la cele ce tot spuneau fetele. Când ajunse la urechile lui niște vorbe ce-l trezi, căci era dus pe gânduri. Se întoarse la fete și le întrebă: - Ce ați zis, fetelor? - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș îmbrăca curtea cu un fus, zisese fata cea mai mare. - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș sătura curtea cu o pită, zisese fata cea mijlocie. - De m-ar lua pe mine feciorul ăla de boier ce trece p-aci, eu i-aș face doi fețiÂlogofeți cu totul și cu totul de aur, zisese fata cea mică. După ce îi spuseseră fetele ce ziseseră, el stătu de se socoti gândindu-se: mă, ... Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte Dimitrie Bolintineanu - O noapte la morminte O noapte la morminte de Dimitrie Bolintineanu Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire; Iar fantasme lunatice Râdeau p-o monastire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mâinile Scheletele hidoase. Pe munți, regina nopților Păruse gălbenindă, Așa cum fruntea morților Se vede suferindă. Atunci trecură ielele De mâini în horă prinse; Ș-un abur toate stelele Îndată le cuprinse. Țipa în sânul norilor Vulturi cu grele pene. Și vuietul prigorilor Se auzea alene. Un fulger!... Norul fumegă; Iar tunetul răspunde, Și ploaia cade, spumegă În turburoase unde. Apoi s-aud răsunete De vaiete, suspine; Înspăimântat de tunete, Un mort veni spre mine. În prejmul monastirelor, Umblând, mă rătăcisem; La locul cimitirelor Văzui că mă oprisem. Mortul ,,Deschideți, schelete, aceste mormânturi, Căci ploaia se varsă pâraie din nor, Căci vântul mă bate, și câini mă-nconjor, Și ielele albe duc hora pe vânturi. Aseară, când umbra cădea pe pământ, Ieșii să văz luna jucând pe ruine, Căci două schelete gemeau lângă mine Și-un verde balaur zbura prin mormânt. Dar luna s-ascunde d-odată-n furtună Și astfel ca spicul de vânturi uscat, Vârtejul pe mine în văi m- ... Traian Demetrescu - Simfonie de toamnă Traian Demetrescu - Simfonie de toamnă Simfonie de toamnă de Traian Demetrescu Lui Const. Misirliu I Cârduri-cârduri ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori Pe subt vifor se apleacă... Cârduri-cârduri ciori de toamnă Pleacă... II Boi și vaci cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci cu răget umple Valea... III Ninge! ninge!... Alb e satul Ninge!... Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! ninge!... Alb e satul Ninge!... IV Câinele sub șoprul putred Urlă... Rar o cucuvaie țipă Într-o dărâmată turlă... Câinele sub șoprul putred Urlă... V În odaie e o pace Sumbră... Greierii – artiști tomnatici - Au tăcut, pitiți în umbră... În odaie e o pace Sumbră... VI Dogoresc cărbunii-n sobă Roșii... Când și când de prin cotețe Aud cum zvonesc cocoșii... Dogoresc cărbunii-n sobă Roșii... VII Iar urâtul, - vechi tovarăș, - Vine... Și în liniște s-așează Pe-ale inimii ruine... Iar urâtul, - vechi tovarăș, - Vine... VIII În pustiul meu de gânduri Caut... Pe la ușă vântul cântă, Ca un solo spart de flaut... În pustiul meu de gânduri Caut... IX Răzvrătit mereu de grele Patimi... Îmi simt tinerețea ... Vasile Alecsandri - Hora țigănească ... Vasile Alecsandri - Hora ţigănească Arde-mă și frige-mă, Pe-un cărbune pune-mă! De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. De mă-i pune-ntr-o frigare, Ibovnicul vină n-are! De mă-i bate cu-o vărguță Peste ochi ... Ion Luca Caragiale - Caut casă... ... Ahasverus oftând resemnat, și vrea să plece. — Stai! zic eu. Ia seama, Isaac, să nu fie cu zidul la uliță, să-mi scârție cu cărbune Petre Ispirescu - George cel viteaz Petre Ispirescu - George cel viteaz George cel viteaz de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată. A fost odată un împărat și o împărăteasă. Zece ani au viețuit ei în căsătorie și nu putură face și ei măcar o stârpitură de copil. În cele de pe urmă, împăratul porunci împărătesei soției lui, că dacă într-un an de zile de aci nainte nu-i va face un copil, să știe că pâine și sare pe un taler cu dânsul nu va mai mânca. Daca auzi așa împărăteasa, mult se mâhni în sufletul ei, căci trăiau bine. Se puse și ea dară a cere sfaturi de la vraci și vrăjitori, de la moașe și descântătoare. Luă tot felul de leacuri. Când, într-o noapte, ce văzu se spăimântă. Se făcea că umblă pe o câmpie verde și frumoasă. Pe acolo toate firicelele de iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și părea că se sărută. Până și flutureii umblau tot doi câte doi. Visa și totuși credea că este aievea ceea ce vede. Nu se bucură mult de priveliștea cea frumoasă, și iată că un balaur, bala dracului, venea, ... ... moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus până-n podele un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea ... policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O ... Mihai Eminescu - Călin (file din poveste) ... moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus până-n podele un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea ... policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRBUNERezultatele 1 - 10 din aproximativ 86 pentru CĂRBUNE. CARBONIFÉR , - Ă , carboniferi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre roci , terenuri sau regiuni ) Care conține zăcăminte de cărbuni . 2. Adj . Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui ; privitor la cărbuni . 3. S . n . A cincea perioadă a erei paleozoice , în cursul căreia s - au format principalele zăcăminte de ... CĂRBUNÁR , cărbunari , s . m . 1. Muncitor care lucrează la producerea cărbunelui de lemn . 2. Persoană care vinde cărbuni . - Cărbune ... CĂRBUNÁȘ , cărbunași , s . m . Diminutiv al lui cărbune . - Cărbune ... CĂRBUNÓS , - OÁSĂ , cărbunoși , - oase , adj . ( Despre roci sedimentare sau cristaline ) Care conține pulbere de cărbune ( II ) . - Cărbune CARBÓN s . n . Element chimic , metaloid foarte răspândit în natură , component de bază al tuturor substanțelor organice , care se găsește în cărbuni , în petrol , în gaze etc . , iar în stare elementară în diamant , în grafit și în cărbunele CARBONIZÁ , pers . 3 carbonizează , vb . I. Refl . ( Despre cărbuni ) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen ; ( despre lemne ) a se preface în cărbuni ( prin ardere ) în prezența unei cantități mici de aer ; ( despre alte materii organice ) a se descompune ( prin COCSOCHIMÍE s . f . 1. Ramură a industriei care prelucrează cărbunele de pământ prin cocsificare . 2. Studiul prelucrării și transformării produșilor chimici obținuți din cărbuni prin cocsificare . - Cocs + ... MANGÁL , mangaluri , ( 2 ) s . n . 1. ( Cu sens colectiv ) Cărbune ușor , sfărâmicios , obținut prin arderea incompletă a lemnelor în cuptoare speciale sau prin stingerea forțată a jeraticului . 2. Vas metalic în ... ... PLUG , pluguri , s . n . 1. Unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică , folosită la arat , la dezmiriștit etc . 2. ( În sintagmele ) Plug de cărbune = mașină de lucru prevăzută cu lame sau cuțite pentru dislocarea materialului , folosită la executarea mecanizată a operațiilor de abataj și de încărcare a ... ... TĂCIÚNE , tăciuni , s . m . 1. Rămășiță dintr - o bucată de lemn care a ars incomplet ; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără . 2. Boală a plantelor ( cerealiere ) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||