Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAVITATE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 136 pentru CAVITATE.
STOMATOSCÓP , stomatoscoape , s . n . ( Med . ) Instrument pentru examinarea ( mucoasei ) cavității
STOMATOSCOPÍE , stomatoscopii , s . f . ( Med . ) Examinare a mucoasei cavității bucale cu ajutorul
... de vată sau de tifon sterilizat , care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într - o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice . 3. Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic . 4. Accesoriu de birou , alcătuit ...
... TORÁCE , torace , s . n . Cavitate
TORACOTOMÍE , toracotomii , s . f . Deschidere pe cale chirurgicală a cavității toracice pentru a examina organele aflate
TRAHÉE , trahei , s . f . 1. Tub elastic fibros și cartilaginos , la oameni și la animale , care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în bronhii . 2. Fiecare dintre tubulețele subțiri , chitinoase , deschise la exterior și ramificate în corpul insectelor , păianjenilor și miriapodelor , care servesc drept organ de respirație . 3. Fiecare dintre vasele lemnoase în formă de tuburi capilare prin care circulă seva brută în interiorul plantelor superioare . [ Pr . : - he -
... TRANSSUDÁȚIE s . f . Trecere a plasmei din sânge în țesutul interstițial sau într - o cavitate
TRANSSUDÁT , transsudate , s . n . Plasmă care trece din sânge în țesuturi sau în cavități naturale ale organismului , în unele stări
TROCÁR , trocare , s . n . Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit ( cu mâner ) , folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive
... ÚMPLE , úmplu , vb . III . 1. Tranz . A face ca un recipient , o cavitate etc . să fie pline ; a băga înăuntru ( până sus ) ; p . ext . a face să conțină o cantitate oarecare din ceva . 2 ...
VĂL , văluri , s . n . 1. ( Adesea fig . ) Bucată de țesătură fină , de obicei transparentă , pe care și - o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui . 2. ( Anat . ; în sintagma ) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă , în partea posterioară a cavității bucale , palatul tare ( dur ) si care se termină cu omușorul . 3. ( Bot . ; în compusul ) Vălul - miresei = plantă erbacee anuală , mică , cu flori lineare ( Gypsophila