Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIZIC
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 403 pentru FIZIC.
EFÓRT , eforturi , s . n . 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit ; strădanie , străduință . 2. ( Fiz . ) Rezultantă a forțelor interioare dintr - o secțiune a unui corp deformabil , cauzată de solicitări exterioare , de căldură
ELECTROCHIMÍE s . f . Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers , precum și legile acestor
ELECTRODINÁMIC , - Ă , electrodinamici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Referitor la stările și la fenomenele legate de prezența câmpului electromagnetic variabil în timp ; referitor la acțiunile care se exercită între conductoarele parcurse de curenții electrici ; care aparține acestor stări , fenomene și acțiuni . 2. S . f . Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților electrice și magnetice ale
ELECTROFIZIOTERAPÍE s . f . Tratament medical prin procedee fizice acționate electric . [ Pr . : - zi -
ELECTROSTÁTIC , - Ă , electrostatici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus . 2. S . f . Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în
ELEMÉNT , elemente , s . n . și ( rar ) elemenți , s . m . 1. Parte componentă a unui întreg ; parte care contribuie la formarea unui întreg . 2. Persoană care face parte dintr - o colectivitate . 3. ( În filozofia antică ) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei ( foc , apă , aer , pământ ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii . 4. Mediu în care trăiește o ființă . 5. ( Chim . ) Substanță care nu poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma , prin combinare chimică , diverse substanțe compuse . 6. Pilă electrică ; fiecare celulă a unei pile electrice . 7. ( În legătură cu o disciplină oarecare ) Principiu de bază , noțiune
EMPIRIOMONÍSM s . n . Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât " experiența socialmente organizată a omenirii " . [ Pr . : - ri -
ENANTIOTROPÍE s . f . ( Chim . ) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite , păstrând aceeași stare de agregare , în condiții fizice ce variază adecvat . [ Pr . : - ti -
ENDOTÉRMIC , - Ă , endotermici , - ce , adj . ( Despre unele fenomene fizice sau chimice ) Care se produce cu absorbție de căldură din mediul înconjurător ;
... ENERGÍE , energii , s . f . 1. Capacitate a unui sistem ( fizic ) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr - o stare în altă stare dată . 2. Forță , putere , tărie , vigoare , capacitate de a ...
ENTROPIE , entropii , s . f . 1. Mărime de stare termică a sistemelor fizice , care crește în cursul unei transformări ireversibile a lor și rămâne constantă în cursul unei transformări reversibile . . 2. Mărime fundamentală în teoria informației , care indică cantitatea de informație raportată la un element al mesajului transmis . 3. P . gener . Măsură care indică gradul de organizare al unui