Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECAT
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 135 pentru JUDECAT.
SEVÉR , - Ă , severi , - e , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea adverbial ) Care judecă și pedepsește fară indulgență ; exigent , pretențios , riguros . 2. Fără multe ornamente ; sobru ,
SÍGUR , - Ă , siguri , - e , ( I ) adj . , ( II ) adv . I. Adj . 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni ; neîndoielnic . 2. Convins , încredințat . 3. Care este demn de încredere , pe care te poți bizui . 4. Care nu dă greș ; precis ; fără defect . Judecată sigură . II. Adv . 1. Da . 2. În mod precis ,
SILOGÍSM , silogisme , s . n . Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de - a treia judecată , care reprezintă o concluzie , se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de - a
... prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca
SIMPLÍSM s . n . Însușirea de a fi simplu sau simplist ; mod unilateral și superficial de a considera lucrurile ; judecată a omului simplist ( 2 ) ; nivel intelectual
SIMPLÍST , - Ă , simpliști , - ste , adj . 1. ( Despre concepții , raționamente , metode etc . ) Care consideră lucrurile superficial , unilateral , neglijând uneori aspectele esențiale . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Care este lipsit de complicații și de subtilități intelectuale ; care judecă în mod simplist ( 1 ) sau face dovada unei astfel de
SMINTÍ , smintesc , vb . IV . 1. Refl . și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă dreapta judecată ; a înnebuni . 2. Tranz . ( Pop . ) A induce în eroare ; a păcăli , a înșela . 3. Intranz . ( Reg . ) A greși . 4. Tranz . ( Pop . ) A mișca din loc , a clinti , a
SMINTÍT , - Ă , smintiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care și - a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și - ar fi pierdut - o ; ieșit din minți ; nebun . V.
SOCOTÍNȚĂ , socotințe , s . f . ( Înv . și pop . ) 1. Punct de vedere , opinie , părere . 2. Considerație , stimă , prețuire . 3. Judecată sănătoasă , chibzuială , cumpăt , măsură . 4. Minte , rațiune . 5. Hotărâre . Voință . - Socoti + suf . -
SUBIECTÍV , - Ă , subiectivi , - e , adj . 1. ( Fil . ) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală ; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale , independente de om . Idealism subiectiv . 2. Care are un caracter personal , care se petrece în conștiința cuiva ; care , într - o judecată , acțiune etc . , ține seamă numai de sentimentele , de pornirile și de ideile sale ;
SUBTILITÁTE , subtilități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi subtil . 2. Raționament , judecată , enunț subtil , greu de înțeles , care face distincții foarte fine și adesea excesive ,