Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 135 pentru JUDECAT.

JUDEC

JÚDEC , judeci , s . m . V .

 

JUDECA

JUDECÁ , júdec , vb . I . 1. Tranz . A - și forma o opinie despre cineva sau ceva , examinând argumentele , luând în considerare împrejurarile , urmările etc . ; a discerne , a chibzui . 2. Tranz . A aprecia , a prețui , a califica . 3. Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( se ) critica , a ( se ) condamna , a ( se ) mustra . 4. Tranz . A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară ; p . ext . a hotărî , a decide ca arbitru , a soluționa un

 

JUDECI

JUDECÍ , judecesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) A ( se ) elibera din rumânie , a ( se ) transforma în țăran

 

JUDECATĂ

... rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca

 

JUDECĂTOR

JUDECĂTÓR , - OÁRE , judecători , - oare , s . m . și f . 1. Funcționar de stat , numit sau ales , care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri ; județ ( I , 2 ) , jude ( 4 ) . 2. Persoană solicitată să - și spună părerea într - o chestiune în vederea stabilirii

 

JUDECĂTORESC

JUDECĂTORÉSC , - EÁSCĂ , judecătorești , adj . Judiciar . - Judecător + suf . -

 

JUDECĂTORIE

JUDECĂTORÍE , judecătorii , s . f . Instituție judecătorească având competența de a soluționa ( în primă sau în ultimă instanță ) anumite pricini prevazute de lege ; clădire unde se află sediul acestei

 

JUDECĂTORAȘ

JUDECĂTORÁȘ , judecătorași , s . m . Diminutiv al lui judecător ; judecător obscur , fără însemnătate . - Judecător + suf . -

 

JUDECĂTOREASĂ

JUDECĂTOREÁSĂ , judecătorese , s . f . ( Rar ) Soția judecătorului . - Judecător + suf . -

 

JUDECARE

... JUDECÁRE , judecări , s . f . Acțiunea de a ( se ) judeca și rezultatul ei ; părere sau judecată formată asupra cuiva sau a ceva . - V. judeca

 

REJUDECA

... REJUDECÁ , rejúdec , vb . I . Tranz . 1. ( Jur . ) A judeca din nou un proces . 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile . - Re ^1 - + judeca

 

   Următoarele >>>