Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIȘNUI

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 175 pentru OBIȘNUI.

PASPARTU

PASPARTÚ , paspartuuri , s . n . 1. Cheie cu care se poate deschide orice broască obișnuită ; șperaclu . 2. Fig . Mijloc de pătrundere într - un anumit cerc , într - o anumită problemă etc . [ Scris și : passe -

 

PERACID

PERACÍD , perucizi , s . m . Termen generic dat acizilor care conțin mai mult oxigen decât acidul obișnuit

 

PERIFRAZĂ

PERIFRÁZĂ , perifraze , s . f . Procedeu gramatical și stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce , în mod obișnuit , se poate reda printr - un singur cuvânt ; grup de cuvinte care înlocuiește un termen unic cu același

 

PIERDUT

PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin

 

PNEUMONIE

PNEUMONÍE , pneumonii , s . f . Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar , provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră , tuse , junghiuri , frisoane ,

 

PORT

PORT ^3 , porturi , s . n . 1. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile , prevăzut cu instalațiile necesare pentru acostarea , încărcarea , descărcarea și repararea navelor . 2. Oraș care are un port ( 1 ) . PORT ^2 , ( 2 , 3 ) porturi , s . n . 1. Faptul de a purta sau de a deține . Portul armelor este interzis . 2. Conduită obișnuită , firească , normală . Ori te poartă cum ți - e vorba , ori vorbește cum ți - e portul . 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor , unei regiuni , unei epoci etc . PORT ^1 - Element de compunere care înseamnă " purtător de . . . " , " susținător de . . . " , " purtare de . . . " , servind la formarea unor

 

PRECIPITA

PRECIPITÁ , precípit , vb . I . 1. Tranz . și refl . A face să se desfășoare sau a se desfășura într - un timp mai scurt sau într - un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat ; a ( se ) grăbi , a ( se ) zori . 2. Tranz . A provoca ( cu ajutorul unei reacții chimice ) depunerea unei substanțe dizolvate într - un

 

PROST

PROST , PROÁSTĂ , proști , proaste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de inteligență , fără judecată , fără minte ; nătărău , nerod , tont , prostănac . 2. Adj . , s . m . și f . ( Înv . și pop . ) ( Persoană ) fără știință de carte ; ( om ) neînvățat , ignorant . 3. Adj . De condiție socială modestă , din popor , de jos , de rând . 4. Adj . Obișnuit , comun . 5. Adj . ( Adesea adverbial ) Care nu este așa cum trebuie ( din punct de vedere calitativ , funcțional etc . ) ; necorespunzător , nesatisfăcător . 6. Adj . Dăunător ;

 

RĂSĂRIT

RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2. Punct cardinal situat în partea orizontului de unde răsare Soarele ; est . 3. Țară , ținut așezat în direcția răsăritului ( 2 ) față de un punct de reper dat ; orient ; ( colectiv ) popoarele dintr - un astfel de ținut sau dintr - o astfel de

 

RĂSPÂNDIT

RĂSPÂNDÍT , - Ă , răspândiți , - te , adj . 1. Revărsat ^2 , împrăștiat , întins ^2 . 2. Cunoscut , frecvent ,

 

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>