Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTAT

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 817 pentru PLANTAT.

ȚINTAURĂ

ȚINTÁURĂ , țintaure , s . f . Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe , cu fructul o capsulă ( Centarium umbellatum ) . [ Pr . : - ta - u - . - Var . : centáură s .

 

AȚĂ

AȚĂ , ațe , s . f . 1. Fir subțire ( de bumbac , de in , de cânepă etc . ) folosit la cusut , la fabricat țesături etc . 2. Fir care seamănă cu ața ( 1 ) sau care are întrebuințările ei . 3. Fâșie de metal subțire , formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte . 4. Compus : ață - de - mare = a ) plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui ( Ruppia rostellata ) ; b ) peștișor marin cu corpul filiform , cu o singură înotătoare ( Nerophis

 

AC

AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus

 

ACERACEE

ACERACÉE s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase dicotiledonate , cu frunze opuse , cu flori grupate în inflorescențe și cu fructe disamare , folosite în industria lemnului sau ca plante decorative ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această familie [ Pr . : - ce -

 

ACONITINĂ

ACONITÍNĂ , aconitine , s . f . Substanță alcaloidă extrasă dintr - o plantă cu proprietăți toxice , care provoacă inhibiția centrilor nervoși respirator , circulator și

 

AFION

AFIÓN s . n . 1. Suc cu proprietăți narcotice , extras de obicei din macul de grădină . 2. Plantă din care se extrage acest suc . [ Pr . : - fi -

 

AGLICĂ

AGLÍCĂ , aglice , s . f . Plantă erbacee din familia rozaceelor , cu frunze penate , cu flori albe sau rozalbe , parfumate , dispuse în inflorescențe . ( Filipendula

 

AGURIJOARĂ

AGURIJOÁRĂ , agurijoare , s . f . Plantă erbacee decorativă , cu flori mari galbene , albe , portocalii , roz și roșii , care se deschid numai la soare ( Portulaca grandiflora ) . - Aguridă + suf . -

 

AIȘOR

AIȘÓR , aișori , s . m . ( Bot . ) 1. Plantă erbacee din familia liliaceelor cu frunze plane , roșietice și cu flori galbene - aurii ( Allium ammoophilum ) . 2. Usturoiță . 3. Ghiocel . [ Pr . : a - i - ] - Ai ^4 + suf . -

 

AIOR

AIÓR , aiori , s . m . Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori galbene dispuse în umbele ( Euphorbia esula ) [ Pr . : a - ior ] - Ai ^4 + suf . -

 

ALBĂSTREL

ALBĂSTRÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , albăstrei , - ele , adj . , s . f . 1. Adj . Diminutiv a lui albastru . 2. S . f . Plantă erbacee cu flori albastre ; albăstriță ( Centaurea cyanus ) . - Albastru + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>