Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.
SAU conj . 1. ( Cu funcție disjunctivă ) Ori , fie : a ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii ) Plânge sau râde ? ( Al doilea membru al disjuncției este o negație ) Sunt sau nu sunt ? b ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative ) Doriți cafea sau ceai ? 2. ( Cu funcție explicativă ) Adică , cu alte cuvinte . Adunarea , sau soborul întregii țări . 3. ( Cu funcție copulativă ) Precum , și . Nisipul se găsește pe fundul râurilor , lacurilor sau mărilor . 4. ( În propoziții interogative , cu funcție conclusivă , atenuată de o nuanță de îndoială ) Nu cumva ? oare ? poate ? De ce nu scrii ? Sau n - ai timp ? - Să + au ^
SCALPÉL , scalpele , s . n . ( Adesea fig . ) Cuțitaș cu lamă ascuțită , curbă , cu unul sau cu două tăișuri , folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie . [ Pl . și :
SCATÍU , scatii , s . m . Pasăre cântătoare mică , foarte vioaie , cu ciocul puternic , penele verzi - gălbui , cenușii pe spate , iar pe aripi cu două dungi negre ( Carduelis
SCÁUN , scaune , s . n . I. 1. Mobilă ( de lemn , de metal etc . ) cu sau fără spetează , pe care poate să șadă o singură persoană . 2. Tron ; p . ext . funcția și autoritatea monarhului , a domnitorului ; domnie . II. 1. ( Pop . ; de obicei urmat de determinări ) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă , la care își exercită profesiunea diverși meseriași . 2. Suport , postament la diferite unelte , instrumente , mașini sau organe de mașini . 3. Schelet făcut din grinzi de lemn , care susține învelitoarea unui acoperiș și elementele pe care aceasta se sprijină . 4. Placă de lemn cu două piciorușe și o față curbă , pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuș . III. Faptul de a elimina materiile fecale ; p . ext . ( concr . ) materiile fecale eliminate de
SCIZIPARITÁTE s . f . Formă de înmulțire la unele organisme unicelulare , care constă în diviziunea organismului în două părți aproximativ
SCÓICĂ , scoici , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale , ocrotit de două valve calcaroase , de obicei cenușii , care formează scheletul extern al animalului . 2. Scheletul calcaros al scoicii ( 1 ) ; cochilie . 3. Acoperiș ( de sticlă ) în forma unei cochilii de scoică ( 1 ) sau în formă de evantai , construit la intrarea într - o clădire . 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze . 5. ( La armele de vânătoare ) Adâncitura închizătorului , în care este înșurubat
SCURTĂTÚRĂ , scurtături , s . f . 1. Bucată scurtă de lemn ; retevei . 2. Cărare care urmează distanța cea mai scurtă între două puncte . - Scurta + suf . -
SCURTÁ , scurtez , vb . I . 1. Tranz . A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect , a reduce din lungime sau din înălțime , a face mai scurt . 2. Tranz . A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte ; a evita ocolurile , a merge direct . 3. Tranz . și refl . A face să dureze ( sau să pară că durează ) ori a dura mai
SCURTCIRCUÍT , scurtcircuite , s . n . 1. Legătură electrică între două puncte ale unei rețele sau instalații , având o rezistență foarte mică . 2. Fenomen fizic care constă în întreruperea accidentală a curentului electric într - o rețea sau o instalație prin stabilirea unui scurtcircuit ( 1 ) . - Scurt + circuit ( după fr . court -
SCÚTER , scutere , s . n . Tip de motocicletă ușoară , cu roți mici , cu motorul așezat , de obicei , sub șaua conducătorului , permițând acestuia să stea într - o poziție comodă ( ca pe scaun ) , și care poate transporta una sau două
SECȚIÚNE , secțiuni , s . f . 1. Faptul de a secționa ; tăietură , despărțire ; ( concr . ) porțiune tăiată în urma secționării ; loc unde s - a făcut o secționare . 2. Suprafață rezultată prin intersecția unui corp solid cu o suprafață ( plană sau curbă ) . 3. ( Tehn . ) Schiță reprezentând suprafața determinată de intersecția unui plan ( vertical sau orizontal ) cu un sistem tehnic sau cu o piesă . 4. ( Mat . ) Intersecție a două mulțimi . [ Pr . : - ți -