Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRUI

 Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 1272 pentru CĂRUI.

TU

... ți , ți - ) Nu ți - l dau . 3. ( La acuzativ , în formele te , - te , te - ) Am de gând să te mărit . 4. ( La vocativ ) Tu , cel care privești încoace ! 5. ( Urmat de " unul " , " una " , la diferite cazuri , exprimă ideea de izolare ) Tu unul nu știi . [ Dat . ție , îți , ți , - ți , ți - ; acuz ...

 

TUNICAT

TUNICÁT , tunicați , adj . ( Bot . ; despre bulbi ) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe

 

TURBULENȚĂ

TURBULÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Gălăgie , zgomot ; dezordine ; nesupunere , revoltă . 2. ( Fiz . ) Stare a unui fluid în masa căruia există

 

TURNIR

TURNÍR , turnire , s . n . Competiție din evul mediu occidental , în cadrul unei serbări , în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele . [ Pl . și :

 

UȘARNIC

... UȘÁRNIC , - Ă , ușarnici , - ce , s . m . și f . , adj . ( Depr . ) ( Persoană ) care

 

ULIȚARNIC

... ULIȚÁRNIC , - Ă , ulițarnici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Reg . ) ( Persoană ) care

 

ULM

ULM , ulmi , s . m . Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă , cu coroana stufoasă , cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini , albicioase și cu peri moi pe dos , al căror lemn tare este folosit în rotărie (

 

ULTRACENTRIFUGĂ

ULTRACENTRIFÚGĂ , ultracentrifuge , s . f . Centrifugă cu turație foarte mare , cu ajutorul căreia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale , a unor virusuri etc . - Ultra - + centrifugă ( după fr .

 

ULTRASUNET

ULTRASÚNET , ultrasunete , s . n . Vibrație mecanică a unui mediu , a cărei frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet , neputând fi percepută cu urechea . - Ultra - + sunet ( după fr .

 

UMBELIFERĂ

... UMBELIFÉRĂ , umbelifere , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee dicotiledonate , ale căror flori sunt dispuse în umbele ; ( și la sg . ) plantă care

 

UMBLĂREȚ

UMBLĂRÉȚ , - EÁȚĂ , umblăreți , - e , adj . ( Fam . , depr . sau ir . ; despre oameni ) Căruia îi place să umble mult , să se plimbe ( fără rost ) , să hoinărească . - Umbla + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>