Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DRUM
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 250 pentru DRUM.
HOPURÓS , - OÁSĂ , hopuroși , - oase , adj . ( Rar ; despre drumuri sau terenuri ) Plin de hopuri . - Hop + suf . -
... HORÁIȚĂ , horaițe , s . f . Drum
HORHĂÍ , hórhăi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A umbla în neștire , a rătăci , a cutreiera ( pe drumuri necunoscute sau prin întuneric ) . - Et .
IMPRACTICÁBIL , - Ă , impracticabili , - e , adj . 1. ( Despre drumuri ) Pe care nu se poate circula ; stricat , desfundat . 2. Care nu poate fi pus în practică , care nu se poate
... dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi , fenomene , informații etc . 2. S . n . Semnal , simbol etc . care servește la indicarea direcției , distanței sau etapelor unui drum . 3. S . m . Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social - economic din punctul de vedere al compoziției , structurii , schimbării în timp ...
INTERSÉCȚIE , intersecții , s . f . 1. Loc unde se încrucișează două drumuri ; întretăiere . 2. ( Mat . ) Mulțimea punctelor comune a două linii , a două suprafețe ori volume ; totalitatea elementelor comune a două
INTERSECTÁ , intersectez , vb . I . Refl . ( Despre linii , drumuri etc . ) A face o intersecție ; a se întretăia , a se
INTRAMONTÁN , - Ă , intramontani , - e , adj . ( Despre depresiuni , regiuni , drumuri etc . ) Care se află înconjurat de munți , care are loc între
... ITINERÁR , itinerare , s . n . Drum
LĂSÁ , las , vb . I . 1. Tranz . A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns . 2. Tranz . A permite , a îngădui , a admite , a nu opri ; spec . a accepta ca cineva sau ceva să rămână într - o anumită stare , într - o anumită situație , a nu interveni pentru a modifica , a schimba sau a întrerupe ceva . 3. Tranz . A se îndepărta de cineva sau de ceva , a părăsi ( plecând ) ; p . ext . a nu se mai interesa , a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva . 4. Tranz . A ceda un bun cuiva ; a transmite ceva prin moștenire . 5. Refl . A merge la vale , a coborî o pantă . 6. Tranz . A da ( mai ) jos ; a coborî , a apleca . 7. Refl . A se îndoi , a se apleca ( sub o povară ) ; a se așeza ; a se
LĂSÁT^2 , lăsați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte ) Căruia i s - a dat drumul sau a fost scăpat din mână . 2. La care s - a renunțat , care a fost părăsit . 3. ( Despre bunuri ) Care a fost primit ca moștenire . 4. ( Despre mirosuri , căldură etc . ) Care a rămas în urma cuiva sau a ceva , care a fost degajat de cineva sau de ceva . 5. ( Despre întuneric , ger , căldură ) Care s - a statornicit undeva . 6. Care a fost coborât , care a fost dat mai jos . 7. Încovoiat . - LĂSÁT^1 s . n . Faptul de a lăsa . V.