Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIȘNUI
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 175 pentru OBIȘNUI.
RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...
RETÉNȚIE , retenții , s . f . 1. Oprire , reținere . 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă , în bazine special amenajate . 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe ( lichide sau gaze ) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale . 4. ( Chim . ) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen . [ Var . : retențiúne s .
REVENÍ^2 , revín , vb . IV . Intranz . 1. A veni din nou , a se întoarce . 2. A se întoarce la o stare anterioară ( obișnuită ) ; a - și recăpăta echilibrul sufletesc , forța etc . 3. A se ocupa din nou de un subiect , de o idee , a se opri din nou la . . . ; a relua . 4. A i se atribui un bun cuiva . 5. A renunța la cele spuse , promise , a nu mai respecta . 6. A costa . REVENÍ^1 , pers 3 revenește , vb . IV. ( Reg . ) 1. Intranz . și refl . ( Despre pământ , aer etc . ) A deveni jilav , a se umezi . 2. Refl . ( Despre timp ) A se
RIDICÁT^1 s . n . Ridicare . - V. ridica . RIDICÁT^2 , - Ă , ridicați , - te , adj . 1. ( Despre învelitori , capace ) Dat la o parte , înlăturat . 2. Care stă drept , în poziție verticală , îndreptat în sus . 3. Fig . ( Despre prețuri ) Care depășește plafonul normal , obișnuit ; mărit , sporit ,
SĂRBĂTOÁRE , sărbători , s . f . 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important , organizându - se adesea diferite serbări , solemnități , demonstrații etc . și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită ; p . ext . zi oficială de odihnă . 2. Sărbătorire , serbare ; festivitate , petrecere . - Serba + suf . -
SALOPÉTĂ , salopete , s . f . Haină de lucru care se poartă peste hainele obișnuite pentru a le
SATARÁ , satarale , s . f . Dare excepțională ( în afara dărilor obișnuite ) percepută în țările
SCANDALAGÍU , scandalagii , s . m . Bărbat care obișnuiește să facă scandal , căruia îi place scandalul . - Scandal + suf . -
SEMICONSÉRVĂ , semiconserve , s . f . Produs alimentar preparat prin procedeele obișnuite de conservare ( sărare , afumare etc . ) , dar cu o durată de păstrare mai mică decât a
SENTIMENTALÍSM , sentimentalisme , ( 2 ) s . n . 1. Tendință de a exagera rolul și valoarea sentimentelor , de a aprecia lucrurile ( numai ) din punct de vedere afectiv sau de a da în mod obișnuit precădere acestui criteriu . 2. Gest , atitudine , comportare de om sentimental . 3. Curent preromantic în literatură apărut la sfârșitul sec . XVIII ca o reacție împotriva
SEPTOLÉT , septolete , s . n . Grup de șapte note de durată egală cu aceea a patru note