Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 208 pentru EV.
PROCURATÓR , procuratori , s . m . 1. Magistrat roman , ales de obicei dintre liberți , însărcinat cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale . 2. Înalt demnitar în republicile Veneției și Genovei , în evul mediu . 3. Persoană care acționează în numele cuiva , pe baza unei procuri ;
PROTIPENDÁDĂ s . f . Marea boierime , care se bucura , în evul mediu , de privilegii speciale ; p . ext . elită socială . [ Var . : ( înv . ) protipendá s .
PSALTÉRION , psalterioane , s . n . Vechi instrument muzical cu coarde , de formă triunghiulară , întrebuințat până în evul mediu . [ Pr . : - ri -
RĂZÉȘ , răzeși , s . m . ( În evul mediu , în Moldova ) Țăran liber , organizat în obști , care stăpânea în comun pământul satului de care aparținea , dar lucra independent ( împreună cu familia ) lotul agricol repartizat ; moșnean ; p . gener . țăran liber , posesor de
RĂZEȘÍȚĂ , răzeșițe , s . f . ( În evul mediu , în Moldova ) Țărancă liberă , proprietară de pământ ; soție de răzeș . - Răzeș + suf . -
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la
ROÁTĂ^2 , roate , s . f . ( Înv . ) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii . ROÁTĂ^1 , roți , s . f . 1. Cerc de metal sau de lemn , cu spițe sau plin , care , învârtindu - se în jurul unei osii , pune în mișcare un vehicul . 2. ( Tehn . ) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc , care se poate roti în jurul unei axe proprii . 3. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . asemănătoare cu roata ( 1 ) , având diverse întrebuințări . 4. Obiect fabricat , aranjat sau legat în formă de roată ( 1 ) , de cerc , de disc . Roată de cașcaval . Roată de frânghie . 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc . 6. Mișcare circulară ; învârtitură , răsucire , rotocol . 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară , folosit în evul mediu . [ Pl . și :
ROB , ROÁBĂ , robi , roabe s . m . și f . 1. ( În evul mediu , în țările române ) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal , fără ca acesta să aibă dreptul de a - l omorî . 2. Om aflat în relații social - politice de subjugare , de aservire . 3. Fig . Persoană subjugată de o pasiune , de o preocupare copleșitoare , de o
RÓBOTĂ s . f . 1. ( În evul mediu ) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal ; ( mai târziu ) muncă pe care o prestau ( de câteva ori pe săptămână ) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor ; clacă , boieresc . 2. Muncă , activitate neîntreruptă ( și grea ) . [ Acc . și : robótă . - Var . : ( înv . ) róbot s .
RUȘÁLĂ s . f . Bir plătit în Țara Românească , în evul mediu , de
RUBIÁ , rubiele , s . f . Numele unei monede turcești de aur , emisă spre sfârșitul evului mediu , care a circulat în țările române în prima jumătate a sec .