Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA

 Rezultatele 1441 - 1450 din aproximativ 1835 pentru ARA.

PRIMĂRIE

PRIMĂRÍE , primării , s . f . Instituție condusă de un primar ( II ) ; clădire în care își are sediul această

 

PRIMAR

PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .

 

PRIMOGENITURĂ

PRIMOGENITÚRĂ s . f . Întâietate , prioritate pe care o are ( în unele țări ) cel dintâi născut dintre mai mulți frați în dobândirea anumitor drepturi ;

 

PRINCIPAL

PRINCIPÁL , - Ă , principali , - e , adj . Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță ; de căpetenie , de

 

PRINCIPAT

PRINCIPÁT , principate , s . n . 1. Teritoriu condus de un suveran care are titlu de principe . 2. Demnitate de principe . [ Var . : ( înv . ) prințipát s .

 

PRIORITAR

PRIORITÁR , - Ă , prioritari , - e , adj . Care are sau trebuie să aibă prioritate . Sarcini prioritare . [ Pr . : pri -

 

PRISMATIC

PRISMÁTIC , - Ă , prismatici , - ce , adj . Care are forma unei

 

PROBATOR

PROBATÓR , - OÁRE , probatori , - oare , adj . Care are calitatea de a dovedi ceva , care poate servi drept dovadă ; probatoriu (

 

PROCEDURĂ

PROCEDÚRĂ , proceduri , s . f . 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de un organ de jurisdicție , de executare sau de alt organ de stat . 2. ( Livr . ) Procedeu ( 1 ) . 3. Ramură a dreptului care are ca obiect studiul procedurii ( 1 ) . 4. ( Mai ales la pl . ) Tratament special efectuat în unități sanitare pentru tratarea diverselor

 

PROCESOMAN

PROCESOMÁN , - Ă , procesomani , - e , s . m . și f . Persoană care are mania de a intenta procese juridice . - Proces + suf . -

 

PROCLITIC

PROCLÍTIC , - Ă , proclitici , - ce , adj . ( Gram . ; despre cuvinte ) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>