Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRUNZĂ

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 756 pentru FRUNZĂ.

BUTAȘ

... BUTÁȘ , butași , s . m . Porțiune de lăstar , de rădăcină sau de frunză , detașată de la planta - mamă și sădită în pământ , cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă ...

 

BUZDUGAN

BUZDUGÁN , buzdugane , s . n . 1. Măciucă sau ghioagă de fier ( cu măciulia țintuită ) , folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești . 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare , cu flori verzi - alburii și cu fructe în formă de măciucă ; capul - ariciului , șovar ( Sparganium

 

CÂNEPIOARĂ

CÂNEPIOÁRĂ , cânepioare , s . f . 1. Diminutiv al lui cânepă . 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu frunze lobate și cu flori roșietice ; cânepa - codrului ( Eupatorium cannabinum ) . - Cânepă + suf . -

 

CÂRCIUMĂREASĂ

CÂRCIUMĂREÁSĂ , cârciumărese , s . f . 1. Nevastă de cârciumar ; femeie care are în proprietate o cârciumă ; cârciumăriță . 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse , ovale , cu flori mari , divers colorate ( Zinnia elegans ) . [ Var . : crâșmăreásă , ( reg . ) cârcimăreásă s . f . ] - Cârciumar + suf . -

 

CĂDEA

CĂDEÁ , cad , vb . II . I. Intranz . 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății , a se lăsa în jos ; a pica . 2. ( Despre dinți , păr , fulgi , frunze etc . ) A se desprinde din locul unde era fixat . 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins ; a atârna , a se pleca . 4. A se răsturna , a se prăvăli ; a se dărâma , a se surpa . II. Intranz . Fig . 1. A pieri , a muri ( în luptă ) . 2. ( Despre orașe , poziții strategice etc . ) A ajunge în mâna adversarului , a fi cucerit . 3. A avea un insucces , a nu reuși . A căzut la examen . 4. ( Despre guverne , legi etc . ) A - și înceta existența , a nu mai fi în vigoare . 5. A nimeri din întâmplare , pe neașteptate într - un loc sau într - o situație . 6. A intra în . . . ( sau sub . . . ) , a fi cuprins de . . . . A căzut în extaz . 7. A se ...

 

CĂLIN

CĂLÍN , călini , s . m . Arbust sălbatic cu frunze lobate , opuse , cu flori albe și cu fructe roșii , zemoase , necomestibile , în formă de ciorchini ( Viburnum

 

CĂPȘUN

CĂPȘÚN , căpșuni , s . m . Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor , cu frunze trifoliate și cu flori mici albe , cultivată pentru fructele ei comestibile . ( Fragaria

 

CĂRĂBUȘ

CĂRĂBÚȘ , cărăbuși , s . m . Insectă coleopteră foarte dăunătoare , de culoare castanie , cu elitrele dure , care apare pe la începutul lunii mai și se hrănește cu frunzele arborilor ( iar larva ei , cu rădăcinile unor plante ) ; găinușă , gândac - de - mai ( Melolontha melolontha ) . - Carab [ aș ] ( rar folosit , " oaie cu botul negru " < tc . ) + suf . -

 

CĂRBUNE

CĂRBÚNE , cărbuni , s . m . I. 1. Rocă combustibilă amorfă , de culoare gălbuie , brună până la neagră , friabilă , formată prin îmbogățirea în carbon ( în lipsa oxigenului din aer ) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie . 2. Material combustibil de culoare neagră , ușor și sfărâmicios , rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului , folosit în siderurgie , drept combustibil etc . ; mangal . 3. Creion negru obținut dintr - un lemn de esență foarte moale , carbonizat , folosit la desen , crochiuri , schițe etc . II. 1. ( Med . ) Antrax . 2. ( Zool . ; în sintagma ) Cărbune enfizematos = boală infecțioasă acută a rumegătoarelor , în special a bovinelor , provocată de bacteria Clostridium chauvoei și care se manifestă prin apariția în mușchi a unor tumori infiltrate cu gaze . 3. ( La plante ) Tăciune . 4. ( Bot . ; reg . ; la pl . ) Plantă erbacee cu frunze ovale la bază , lanceolate mai sus și flori negre - violacee ( Phyteuma spiciforma ) ; spinuță (

 

CĂRNOS

CĂRNÓS , - OÁSĂ , cărnoși , - oase , adj . 1. Care are multă carne ; musculos . 2. ( Despre fructe , frunze , tulpini ) Cu mult

 

CĂRPINIȚĂ

CĂRPINÍȚĂ , cărpinițe , s . f . Arbore scund cu scoarță netedă , cenușie , cu frunze ovale , mici , dințate si cu flori în amenți ( Carpinus orientalis ) . - Carpen + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>