Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONDIȚIE
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 262 pentru CONDIȚIE.
NOVICIÁT , noviciate , s . n . Situația , starea , condiția de novice ( 2 ) ; timpul cât durează această stare . [ Pr . : - ci -
... adesea urmat de determinări adjectivale ) Persoană , ins . Obraz subțire = persoană fină , pretențioasă , care trăiește în lux . 4. S . n . ( Înv . ; de obicei la sg . ) Rang , condiție
OMENÉȘTE adv . 1. Din punct de vedere omenesc , în mod omenesc ; cât poate un om . 2. În condiții omenești , ca oamenii ; p . ext . cu omenie , cumsecade , cum se cuvine . - Om + suf . -
OPERÁBIL , - Ă , operabili , - e , adj . Care poate fi operat ( 2 ) ( în bune
OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .
ORGANIZÁ , organizez , vb . I . Tranz . A face ca un grup social , o instituție etc . să funcționeze sau să acționeze organic ( repartizând însărcinările și coordonându - le conform unui plan adecvat ) ; a stabili și a coordona mijloacele tehnice , economice , administrative , astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui
ORIZÓNT , orizonturi , s . n . 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească ; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie ; limită până la care ajunge vederea noastră ; zare . 2. ( Geol . ) Strat distinct din formația unui sol , care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s - a format acel sol . 3. ( În artele plastice și în teatru ) Fundal . [ Var . : ( înv . ) orizón , orizónte s .
PALEOECOLOGÍE s . f . Ramură a paleontologiei care studiază condițiile de viață ale plantelor și animalelor din trecut . [ Pr . : - le - o -
PALEOGEOGRAFÍE s . f . Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea și reprezentarea pe hartă a condițiilor fizico - geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului . [ Pr . : - le - o - ge -
PALEOSÓL , paleosoluri , s . n . Sol format în condițiile de climă și vegetație din trecutul geologic al Pământului . [ Pr . : - le -
PARABIÓZĂ , parabioze , s . f . 1. ( Med . ) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv . 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale . [ Pr . : - bi -