Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOP
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 532 pentru SCOP.
CRUCIÉRĂ , cruciere , s . f . Acțiune de luptă dusă de una sau mai multe nave de luptă pe căi îndepărtate de comunicație maritimă ale inamicului , sistematic și pe timp mai îndelungat , în scopul dezorganizării transporturilor acestuia . [ Pr . : - ci -
... unei mașini . 2. Element de construcție confecționat din beton armat , piatră dură etc . așezat între un bloc de fundație si un stâlp și având ca scop
... Tranz . A da , a acorda . 3. Tranz . și refl . A ( se ) consacra , a ( se ) dedica ( unei idei , unui scop
DECEREBRÁRE s . f . Îndepărtare a emisferelor cerebrale efectuată experimental pe animale , în scopul studierii funcțiunilor diferitelor părți ale
... DECOLORÁRE , decolorări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) decolora ; pierderea culorii ( vii ) . 2. Operație care are ca scop
DEGRESÁ , degresez , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta petele de grăsime de pe suprafața unor obiecte ( metalice ) prin diverse procedee chimice . 2. A extrage grăsimea dintr - un aliment în scopuri dietetice sau
DEMÉRS , demersuri , s . n . Acțiune întreprinsă ( pe lângă cineva ) în susținerea unei cauze ; intervenție în scopul obținerii unui anumit rezultat . - De ^4 + mers ( după fr .
DENATURÁ , denaturez , vb . I . Tranz . 1. A schimba ( intenționat ) înțelesul , natura sau caracterul unor cuvinte , al unor idei etc . ; a deforma , a altera , a falsifica . 2. A adăuga unui produs o substanță străină , spre a - l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat
... de pe corp sau de pe față ( smulgându - l sau distrugându - l cu ajutorul razelor Roentgen , al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare ) , în scop
DERIVÓR , derivoare , s . n . ( Mar . ) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării . 2. Pânză pentru vreme rea , pentru
DESPĂRȚITÚRĂ , despărțituri , s . f . 1. Parte despărțită dintr - un vas , dintr - o încăpere , dintr - o ladă etc . ; încăpere mică despărțită din una mai mare ; compartiment . 2. Construcție făcută cu scopul de a separa , de a delimita ceva . 3. ( Înv . ) Grup , ceată izolată . - Despărți + suf . -