Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNI
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 214 pentru UNI.
... POLIMERIZÁ , polimerizez , vb . I . Tranz . și intranz . A ( se ) uni
PRICOLÍCI , pricolici , s . m . ( În superstiții ) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni ( mai ales după moarte ) și care ia înfățișarea unor
RANCH , ranchuri , s . n . Fermă pentru creșterea vitelor ( în vestul Statelor Unite ale Americii și în Mexic ) . [ Pr . :
RELÍGIE , religii , s . f . 1. Sistem de credințe ( dogme ) și de practici ( rituri ) privind sentimentul divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință . 2. Disciplină predată în școală , având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei ( 1 )
RÓSTRU , rostruri , s . n . 1. Organ bucal la unele insecte ( muște , ploșnițe etc . ) , alungit în formă de trompă . 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale . 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii
RÚDĂ^2 , rude , s . f . ( Reg . ) 1. Prăjină , par , drug . 2. Oiște , proțap . RÚDĂ^1 , rude , s . f . 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane , unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță ; rudenie ( 2 ) , rubedenie . 2. ( Pop . ) Soi , sămânță de animale sau de
SĂGEÁTĂ , săgeți , s . f . 1. Vergea de lemn , cu un vârf ascuțit ( de fier , os , piatră ) la un capăt , iar la celălalt cu două aripioare înguste , folosită în trecut ( la unele populații și astăzi ) ca proiectil de vânătoare sau de luptă , aruncată dintr - un arc încordat . 2. Indicator de direcție în formă de săgeată ( 1 ) . 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară , care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului . 4. ( Mat . ) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui . 5. ( Geogr . ; în sintagma ) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare , care poate închide un golf , separând o lagună . 6. Compus : săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu ( Sagittaria
SABÁT , sabaturi , s . n . 1. Ziua de sâmbătă la mozaici și la unii sectanți creștini , reprezentând ultima zi a săptămânii , considerată zi de sărbătoare . 2. Adunare de vrăjitoare care , după credințele evului mediu , avea loc sâmbăta , la miezul nopții , într - un loc
SCÁRĂ , scări , s . f . I. 1. Obiect ( de lemn , de fier , de frânghie etc . ) alcătuit din două părți laterale lungi și paralele , unite prin piese paralele așezate transversal la distanțe egale și servind pentru a urca și a coborî la alt nivel . 2. Element de construcție alcătuit dintr - un șir de trepte de lemn , marmură , piatră etc . ( cu balustradă ) , servind pentru comunicarea între etaje , între o clădire și exteriorul ei etc . ; ( la pl . ) trepte . 3. Fiecare dintre cele două inele prinse de o parte și de alta a șeii , în care călărețul își sprijină piciorul . II. 1. Succesiune , șir , serie ordonată de elemente ( mărimi , cifre etc . ) așezate în ordine crescândă , descrescândă sau cronologică , servind la stabilirea valorii a ceva . 2. Serie de diviziuni la unele aparate și instrumente ( termometru , barometru etc . ) , formând o linie gradată , cu ajutorul căreia se face determinarea unei mărimi prin deplasarea unei părți mobile . 3. Linie gradată care reproduce în mic unitățile de măsură și care servește la măsurarea distanțelor sau a cantităților cuprinse într - o hartă , într - un plan , într - un desen . 4. ( În expr . ) Pe ( o ) scară întinsă ( sau largă ) = în măsură mare , ...
SCHÍSMĂ , schisme , s . f . Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține ; p . ext . dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci ; ruptură provocată de o deosebire de păreri ;
SCIFOZOÁR , scifozoare , s . n . ( La pl . ) Clasă de celenterate cuprinzând unii polipi și unele meduze ; ( și la sg . ) animal din această clasă . [ Pr . : - zo -