Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 208 pentru EV.
SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -
STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .
STÓLNIC , stolnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător care purta grija mesei domnești , fiind șeful bucătarilor , al pescarilor și al grădinarilor . 2. ( Pop . ) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la
STOLNICÉL , stolnicei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător domnesc , subaltern al stolnicului , care strângea dijma din pește . - Stolnic + suf . -
SÚLGIU , sulgiuri , s . n . Dare percepută în evul mediu , în țările române , pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte . - Et .
SÚLIȚĂ , sulițe , s . f . 1. Armă de atac formată dintr - o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuțit , folosită mai ales în antichitate și în evul mediu ; lance . 2. Fig . ( Pop . ) Unitate de măsură a timpului , egală cu circa o oră și jumătate , calculată după spațiul străbătut de un astru pe cer , începând de la răsăritul lui . [ Pl . și :
SURÉT , sureturi , s . n . ( În evul mediu , în țările românești ) Copie sau traducere ( a unui act , a unei
SUZERÁN , - Ă , suzerani , - e , s . m . , adj . 1. S . m . ( În evul mediu ) Mare senior de care depindeau alți seniori , ca urmare a relațiilor de suzeranitate . 2. Adj . ( Despre state ) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab , amestecându - se în politica internă a acestuia și impunându - i anumite obligații politice și
TARAPANÁ , tarapanale , s . f . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească )
TARAPANGÍU , tarapangii , s . m . ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Meșter care lucra într - o tarapana . - Tarapana + suf . -
TEMPLIÉR , templieri , s . m . ( La pl . ) Ordin de călugări militari din evul mediu ( care au participat la cruciade ) ; ( și la sg . ) călugăr care făcea parte din acest ordin . [ Pr . : - pli -