Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIC

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1482 pentru MIC.

ȚINTĂ

ȚÍNTĂ , ținte , s . f . I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite , folosit de cizmari , curelari , tapițeri etc . 2. ( Despre porumb ; în loc . adj . ) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat ; aproape copt . 3. Fig . Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor ; stea , steluță . II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată ; p . ext . ochire , țintire . 2. Locul către care tinde să ajungă cineva . 3. Scop final , țel ,

 

ȚUȘCĂ

... ȚÚȘCĂ^2 , țuști , s . f . ( Reg . ) Ardei mic , iute ; ciușcă . ȚÚȘCĂ^1 , țuști , s . f . 1. ( Și în sintagma oaie țușcă ) Varietate de oaie înrudită cu oaia țurcană . 2. Basma răsucită și înnodată ...

 

ȚUMBURUȘ

ȚUMBURÚȘ , țumburușe , s . n . Mică proeminență ( rotundă ) la un obiect . [ Var . : țâmburúș s . n . ] - Et .

 

ȚURȚUR

... ȚÚRȚUR , țurțur , s . m . 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf , care se formează de - a lungul streșinilor sau pe ramuri , prin înghețarea imediată ...

 

AȘCHIE

ÁȘCHIE , așchii , s . f . Bucată mică , subțire , care se desprinde sau sare dintr - un material prin cioplire , prin spargere

 

ABȚIBILD

ABȚIBÍLD , abțibilduri , s . n . 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu , care se aplică pe o suprafață netedă , umezindu - se și dezlipindu - se de pe hârtia pe care a fost lipit . 2. Fig . ( La pl . ) Nimicuri , fapte mărunte ; mici

 

ABATAJ

ABATÁJ , abataje , s . n . 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr - un zăcământ ; p . ext . loc unde se execută această operație . 2. Operație de doborâre a arborilor ( În exploatările forestiere ) . 3. Tăiere , sacrificare a vitelor la abator . 4. Operație de înclinare a unei nave mici în vederea reparării , curățirii

 

AC

AC , ace , s . n . 1. Mică ustensilă de oțel , subțire , ascuțită și lustruită , prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut . 2. ( Cu determinări ) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac ( 1 ) , având diverse întrebuințări . Ac cu gămălie . Ac de siguranță . Ac de păr . 3. Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină . Ac magnetic . Acul busolei . 4. ( Biol . ) Organ de apărare și de atac al unor animale , în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit . 5. Frunză îngustă , ascuțită , caracteristică coniferelor . 6. Compuse : acul - doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor , cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung ( Scandix pecten veneris ) ; ac - de - mare = pește marin , lung și ascuțit , în formă de andrea , acoperit cu plăci osoase ( Syngnathus

 

ACARIAN

ACARIÁN , acarieni , s . m . ( La pl . ) Arahnide mici , cu capul , toracele și abdomenul de obicei nediferențiate , unele dintre ele fiind purtătoare de germeni ai unor maladii grave ; ( și la sg . ) animal din acest ordin . [ Pr . : - ri -

 

ACICUL

... ACÍCUL , aciculi , s . m . 1. Spin mic

 

ACIN

ACÍN , acine , s . n . Mică dilatație , în formă de boabă de strugure , la capătul terminal al unei glande sau al unei

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>