|
|
||
|
Vezi și forma bază: AȘCHIA Vezi și:AȘCHIERE, AȘCHIETOR, AȘCHIUȚĂ, ȘPAN, ȚANDĂRĂ, AȘCHIA, AȘCHIOARĂ, CIOPLITURĂ, ESCHILĂ, PLUMB, SPĂRTURĂ ... Mai multe din DEX...AȘCHIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. ÁȘCHIE, așchii, s.f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. - Lat. ascla (= astula sau assula).Sursa : DEX '98 ÁȘCHIE s. 1. v. surcea. 2. țeapă, țepușă, (rar) spin. (I-a scos o \~ din deget.) 3. v. șpan.Sursa : sinonime áșchie s. f. (sil. -chi-e), art. áșchia (sil. -chi-a), g.-d. art. áșchiei; pl. áșchii, art. áșchiile (sil. -chi-i-)Sursa : ortografic ÁȘCHI//E \~i f. Bucată mică și subțire desprinsă dintr-un corp (mai ales dintr-un lemn sau os). [G.-D. așchiei; Sil. -chi-e] /<lat. asclaSursa : NODEX áșchie (-ii), s.f. - Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. - Var. (h)asc(i)e. Mr. iaşclă. Lat. pop. ascla, reducere de la *ast?la ass?la (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. akje, ngr. ?????, vegl. jaska, it. aschia (napol. áka, sicil. aka,, sard. aa, apul. ako, lec. acula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. ate ( ass?la), it. ascola ( *asc?la), sp. astilla ( astella), aparțin aceleași rădăcini. - Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Puşcariu 137 îl derivă de la un lat. *ascl?re, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru AȘCHIERezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru AȘCHIE. Mihai Eminescu - Dumnezeu și om Mihai Eminescu - Dumnezeu şi om Dumnezeu și om de Mihai Eminescu Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună și le spune C-un nou gând ... Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului Calistrat Hogaş - În Munţii Neamţului În Munții Neamțului de Calistrat Hogaș 1912 A doua parte din volumul "Pe drumuri de munte" Cuprins 1 FLORICICA 2 SPRE NICHIT 3 PĂRINTELE GHERMĂNUȚĂ 4 SINGUR 5 LA TAZLĂU FLORICICA De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. Astfel, spre seara mai sus-pomenitei sfinte duminici, numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal. — Bine, măi Tasache, zisei eu ieșindu-i înainte și de-abia stăpânindu-mi râsul, da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vâri în ogradă cu atâta ifos? — De unde? Ia, din iarmaroc, după ce am dat 50 de lei unui român de la munte. — Puteai să te duci dracului cu românul și cu muntele tău cu tot; da ce vrei să fac eu cu mâța ... Calistrat Hogaș - La Pângărați Calistrat Hogaş - La Pângăraţi La Pângărați de Calistrat Hogaș — Ei, cum ți se pare Nectarie? mă întrebă Grigoriță, tovarășul meu de drum, pe când scoboram dealul Bisericanilor, spre Viișoara. — Cum să mi se pară?... Un om de toată isprava, da nu-nțeleg, ce minte la dânsul să se călugărească? Un om în puterea vârstei, frumos în puterea cuvântului, voinic, fără nici un beteșug și, mai presus de toate, cu o fire așa de veselă și de deschisă, nu pricep cum de i-a trăsnit prin gând să-și puie capul sub comanac? — Ei, cum!... Dragostea bre, dragostea, pârdalnica de dragoste, mânca-o-ar cânii!... răspunse Grigoriță cu ciudă oarecum și cu parapon. — Cum dragostea?... — Cum!... iac-așa; or fi vreo zece ani, a-ndrăgit o fată frumoasă din Huși, și-au jurat credință veșnică unul altuia, fata a murit, el s-a ținut de cuvânt și s-a călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ... Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie Calistrat Hogaş - Amintiri dintr-o călătorie Amintiri dintr-o călătorie de Calistrat Hogaș Prima parte din volumul „Drumuri de munteâ€�. Apare în 1912. Cuprins 1 SPRE MÂNĂSTIRI 2 DE LA VĂRATIC LA SĂCU 3 LA AGAPIA 4 SPRE PIPIRIG 5 HĂLĂUCA 6 ÎN VALEA SABASEI 7 PE ȘEȘTINA 8 JUPÂNEASA ZAMFIRA 9 ION RUSU 10 UN POPAS SPRE MÂNĂSTIRI Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, ... Neagoe Basarab - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Neagoe Basarab - Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie de Neagoe Basarab Traducere din slavonă în românește c. 1650. ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂTURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ȚĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂȚAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ Partea întâi. Cuvântul 1 Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-l slăvești și să-l mărești neîncetat, cu glas necurmat și cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut și ne-au scos din-tunĂ©rec la lumină și den neființă în ființă. O, câtă iaste de multă mila ta, Doamne, și gândul și cugetul tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină și minunată! O, cine va putea spune toate puterile tale și lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multă, lăcui întru noi oamenii și să arătă noao. Dumnezeu fu în ceriu și om pre pământu și într-amândoao desăvârșit. Și pre om și-l făcu fiiu iubit și ... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘCHIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru AȘCHIE. ... AȘCHIÉRE s . f . Acțiunea de a așchia . [ Pr . : - chi - e - ] - V. așchia ... AȘCHIETÓR , - OÁRE , așchietori , - oare , adj . s . m . și f . ( Muncitor ) care așchiază . [ Pr . : - chi - e - ] - Așchia AȘCHIÚȚĂ , așchiuțe , s . f . Diminutiv al lui așchie ; așchioară . [ Pr . : - chi - u - ] - Așchie + suf . - ȘPAN ^2 , șpanuri , s . n . 1. Așchie provenită din prelucrarea la strung , la freză a metalelor , a lemnului etc . 2. Despicătură tăiată din butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg . ) Intendent , ȚÁNDĂRĂ , țăndări , s . f . Bucățică ( subțire și lunguiață ) care se desprinde sau care sare dintr - un lemn , dintr - o piatră etc . prin cioplire sau spargere ; AȘCHIÁ , așchiez , vb . I . Tranz . A rupe sau a tăia în așchii , în șuvițe sau în fâșii ; spec . a prelucra un obiect înlăturând ( sub formă de așchii ) surplusul de material . [ Pr . : - chi - AȘCHIOÁRĂ , așchioare , s . f . Așchiuță . [ Pr . : - chi - oa - ] - Așchie + suf . - CIOPLITÚRĂ , cioplituri , s . f . 1. Faptul de a ciopli . 2. Lucru , obiect cioplit , rezultat prin cioplire . 3. ( De obicei cu sens colectiv ) Surcea , așchie căzută prin cioplire - Ciopli + suf . - ESCHÍLĂ , eschile , s . f . Bucată mică , așchie desprinsă dintr - un os PLUMB , ( 1 ) s . n . , ( 2 ) plumbi , s . m . , ( 3 , 4 ) plumburi , s . n . 1. S . n . Element chimic metalic , moale și greu , maleabil , de culoare cenușie - albăstruie , lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt , rău conducător de căldură și de electricitate , folosit la fabricarea țevilor de canalizare și a tablelor pentru căptușirea unor aparate în industria chimică , la confecționarea plăcilor de acumulatoare etc . 2. S . m . Glonț , proiectil . 3. S . n . Disc mic de plumb ( 1 ) , cu care se sigilează colete , vagoane , saci etc . ; pecete de plumb . 4. S . n . ( Reg . ) SPĂRTÚRĂ , spărturi , s . f . 1. Crăpătură , gaură , deschizătură produsă prin spargere . 2. Ciob , așchie ( produse prin spargere ) . 3. Fig . Dezbinare , disensiune , ruptură . - Spart ^2 + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||